viata peticita cret...

in zilele astea de restriste economica,numita de unii in fel si chip,gandurile imi zboara,ciudat,catre latura spirituala si nicidecum spre cea guvernata de regele ban.de fapt, specialistii au demonstrat ca banii sunt drog,si asta nu e o figura de stil.asadar,intr-o lume drogata,nevroticul de mine se gandeste la nemurirea sufletului.sa fie de vina apropierea sarbatorilor pascale? habar n-am.stiu doar ca sufletul se zbuciuma fad,incorsetat.nici macar criza varstei de mijloc nu poate fi invocata,mai e pana atunci.Si imbratisand chipul sticlos al introspectiei, mi-am adus aminte ca ,acum multa vreme,am citit o carte interesant:"sufletul intre teroare si sublim",de ion tzugui.imi amintesc ca am insotit "aburul"sfant pe care pronia cereasca l-a sadit, cu evlavie ,in fiecare dintre noi.am platit vamile,am rupt peceti,am simtit profund,m-am bucurat,am plonjat in adanca disperare.toate pe parcursul catorva ore inedite.nu vreau sa-i fac reclama cartii,desi merita. poate doar ca in momentele astea putrede,ar trebui sa ascultam de indemnul stoicilor. sa "reintram" in noi insine.acolo putem gasi bogatia.iar daca sufletul e bogat,totul va straluci in jur.din pacate noi,ca fiinte care, usor- usor, ne lepadam de cele sfinte,nu mai vedem padurea din cauza copacilor.si copacii sunt sluti si goi.Omul a incetat demult sa mai fie o "trestie ganditoare".a ramas doar trestie.trista carapace,spoita, aproape organic, cu mizeria materialismului dialectic.
v-as provoca la un duel transcedental....
-hai sa nu ne mai spanzuram;
-hai sa nu ne mai chinuim copiii,inrobindu-i pt un pumn de arginti;
-hai sa nu mai ucidem,sa nu mai violam,sa nu mai furam;
-hai sa nu mai fim iude!!!
-hai sa invatam sa plangem cu lacrimi dulci de bucurie uitandu-le pe cele amare.sa redescoperim placerea de a tine in causul palmelor un carabus zgribulit.sa respiram cu nesat parfumul unei flori, nascuta pentru a ne face noua universul mai colorat...;
-hai sa invatam, impreuna ,SA IUBIM!...orice,pe oricine,oricum,oricand...,neconditionat.
va propun sa scoatem sufletele de sub teroare si sa le 'naltam catre sublim
manusa-i aruncata,asa rupta si peticita cum o fi ea.
o ridica oare cineva?!

un strop de...martie

...martie, cu ploi de cristal.
martie,ca un lampadar spanzurat de bolta cerului.cer inspuzat de stele visinii.
martie,asemeni unui siret urias de portelan cu care primavara isi leaga ghetele verzi.
martie,cu viori de ciocarli nascute din arcusul lui Dinicu si presarate peste pleoapele lumii.
martie,cu sirop de muguri de brad,culesi de mainile muncite ale bunicutzelor blajine.dulce savoare licorind intre peretii de sticla ai borcanelor ,ce se lafaie satioase in camari umbrite.
martie-spuma de zmarald galgaind a viata.
martie,cu pulbere de margaritar semanata de copitele murgilor de fum...
martie a venit ca o hoata,intr-un ochi de noapte.isi zaboveste idele magice ,cu colt de descantec murmurat de tiganci despletite, la rascruce de vanturi.
martie, care-si va strange in graba desagii plini cu puf de catina.
martie-martisor de vise rasarit la san de femeie.
martie, ca un motz de zahar cubic, amestecat linistit, in ceaiul diminetelor mele.iz de mure raspopite,ce ma imbata (desi n-as vrea)...de tine
...martie-un suflet de copil prizonier in plamada care a invatat sa imbatraneasca...