IN DEO SPES MEA !!!

Dumnezeu mai stie de la ce a pornit subiectul.Cred ca de la CD-urile inscriptionate si date "mocca" preaslavitilor prelati.
E un subiect pe care l-am rumegat de nenumarate ori,de cele mai multe in intimitatea propriilor ganduri.Astazi l-am discutat putin cu George Chirca.Ma rog,nu stau acum sa va spun cene-i personajul.
Ideea e ca ne-am contrat un pic pe "teme religioase".
De fapt,in esenta lucrurilor,concluzia era comuna,numai ca alambicatele carari pe care le-am urmat amandoi pana sa ajungem la ea ne-au facut sa 'divergem'.
Imi vorbea de preotul de la Cotmeana,cel care deschide sf evanghelie si nus' ce-ti povesteste.Vorbeam de harul unor preoti,de cum el,mandru observator neutru si zeflemitor al ritualurilor si canoanelor bisericesti,a fost socat sa constate ca batranul prelat il 'citea' si-l diseca in vorbe ca pe cartea ce-o suljeste.Si ca-n filmele americane,cu bugete uriase si nejustificate totodata,s-a "convertit" la cele ecleziastice.
E ok.E absolut frumos sa-ti gasesti dumnezeul,sa te apropii de biserica.
Yo nu contest ideea de biserica.Menirea ei.Calauza a sufletului si mod de regasire.
Sunt crestin ortodox,e adevarat nu practicant,dar prin nastere si botez apartin acestui rit,cult,cum vreti sa-i spuneti.
Ceea ce contest este altceva.
Nu cred bunaoara in preoti.N-as vrea sa generalizez ,dar ma impinge necuratul:P
Am atatea exemple de "fetze bisericesti" care se dedau la tot felul de lucruri si practici ne consensuale(ca sa fiu elegant)cu ideea de slujbas al domnului ,incat imi repugna.
Nu poti sa joci biliard si sa te imbeti ca porcu' in carciuma si a doua zi sa-ti iei aura de coborator de pe catapeteasma si sa oficiezi sf.slujba.E imoral.E nesimtit.E,daca vreti ,impotriva lui Dumnezeu.
Cum treci tu,bun credincios, de la bordel si practici erotice bizare,in strana sau in altar???
Cum sa te privesc si sa te ascult yo,umil plecator de cap in fata proniei ceresti,atunci cand stiu ce-ti poate pielea,imbracat in straiele de mare sarbatoare sufleteasca ,predicand??
Nu murdaresti patrafirul ala care simbolizeaza ceva?
Nu-l oripilezi pe insusi Dumnezeu, cameleon de balta fiind?
Un slujitor al celor sfiinte trebuie sa fie,dupa umila-mi parere,poate mult mai "curat"dincolo de usa bisericii sau manastirii,printre mireeni.
Si cum sa atragi tu ca institutie enoriasi,altfel decat prin frica de focul ghenei,atata timp cat nu te-ai apropiat de esenta omului,de sufletul lui?!
Biserica Ortodoxa a ramas una profund nereformata,cu aceleasi mentalitati paguboase,de inavutire,de autoimpunere.
In secolele teribilei inchizitii,functiona practica de a "inrola" suflete disperate sa scape de imaginea terifiantului foc vesnic si a dracilor cu coarne si furci.
Pentru a supune omul de rand,dar nu numai,puterii si vointei bisericii(in general)trebuiau masuri coercitive,tinand cont si de gradul extrem de scazut de cunoastere si intelegere a lucrurilor de care dadea dovada muritorul.
Acum biserica profita de marasmul vietii socio-economice si se propune drept singura "cale".Din pacate ,practicile seamana foarte mult insa.Mijloacele nu ar trebui sa scuze scopului.
Incepand de la felul in care ia contact copilul cu biserica,unul traumatizant pentru el,atat timp cat preotul il ameninta cu te miri ce lucruri daca mai minte sau nu-si asculta mereu parintii sau nu e cuminte.A propos,unde ati vazut voi copil cuminte si baba frumoasa?.Parca asa era buna vorba populara.
Apoi continuand cu felul deloc educativ in care se preda(obligatoriu chiar) religia in scoli.
Religia trebuie sa reprezinte o pasiune,o chemare.Ma feresc sa spun hobbiu pentru a nu fi inteles gresit.Trebuie sa ai apropierea de Dumnezeu lin,firesc;ca un fagure de miere sa te atraga.Nu sa mergi la lacasul de cult ca "asa e bine",sau asa-ti impun parintii.
Biserica,sa ma intorc la cea ortodoxa,este in continuare un mare sac fara fund.Biserica are mana doar de luat.Biserica,in sensul de institutie ,a devenit singura entitate din spatiul asta crancen economic ce nu plateste impozite.Este cel mai mare evazionist fiscal.Si evaziunea este furt.Iar furtul este pedepsit de preceptele biblice.Biblia e cartea de capatai a bisericii.Deci?...
Trageti voi concluzia din jongleria mea, mai mult sau mai putin maieutica.
"Sa nu faci ce face popa ,sa faci ce zice el!".
Si asta-i un dicton inventat de dansii pentru a se "scoate",ca sa folosesc un termen neortodox.
'Adica ce vreti?...,noi popii,va povatuim de bine,ce conteaza ce facem in particular,departe de ochiul vostru...?'
Ei, bine,ochiul nostru poate nu surprinde turgescenta animalica ce va conduce si defineste uneori(sau de cele mai multe ori),dar ochiu atotcuprinzator al bunului Dumnezeu va vede!!!
Biserica catolica a invatat din greselile inaintasilor.Ea s-a reformat in buna parte.Mai are multe tarii,dar e pe un drum mai drept.
Nu vreau sa fac neaparat un proces de intentie,sau sa compar bisericile intre ele,aratand paiul din pronaosul uneia.Vreu doar sa constat.
Si slava domnului,am experienta civilizatiei si bunului simt care domnesc in catedralele vestice de rit catolic si mocirla figurativa,deocamdata,din multele lacase de cult din sfera ortodoxa romaneasca.
Daca vrei sa fi la curent cu ultimele barfe,mergi la biserica.Daca vrei sa-ti dea foc vecinul de rugaciune ,la par,de Paste,te inghesui la biserica.Daca vrei sa fi calcat pe picioare,inghiontit sau usurat de portofel,asaltat aproape brutal de cersetori,mergi la biserica in zile de mare sarbatoare.
Magia catedralelor si repet,bunul simt,si ce e mai important,piosenia enoriasilor,sunt patrunzatoare acolo.
Noi am ramas un fel de amestec de barbarism mistic si religie.Un fel de struto-camila usor de manevrat de burtosii imbracati duminica in straie cernite, trase in fir de aur si argint,care,cei mai multi dintre ei,abia asteapta sfarsitul "mezamplasului"pentru a culege roadele ,constand in pomenile si zornaitorii din cutia milei.
Fratilor,se cheama totusi cutia MILEI,da?!
Slujitorul bisericii trebuie sa fie supus,bland,bun,modest materialiceste.Un astfel de preot a inventat cutia de care vorbeam.
Si cum sa nu-l ajuti sa-si intretina lacasul pentru a putea sa-ti bucure inima si sufletul dupa o saptamana grea?!
In zilele noastre,fetzele bisericesti conduc jeep-uri,iau numele domnului in desert,fura(si am vazut cum),isi dispretuiesc semenii.
In fapt, incalca fara remuscari cele mai de seama precepte biblice.Cele zece porunci cu care defileaza emfatic,au devenit slove fara fond si doar de forma.
Si totusi ,toate astea nu ma indeparteaza de Dumnezeu.Pentru ca Dumnezeu este in sufletul fiecaruia dintre noi.
"Cautati sub o piatra,langa un rug,oriunde,si ma veti gasi acolo,daca o veti face cu inima deschisa si curata!"
Am pus ghilimele,chiar daca citatul nu este exact textual.Esenta este insa aceasta.Esenta povetelor pline de talc si har lasate lumii de Iisus Hristos.
Nu vreau ca toata aceasta retorica sa fie perceputa ca pe un atac adus oranduirii si bisericii ortodoxe(in special)ca institutie.Ma deranjaza insa practicile.
Incerc,sper yo ,sa o fi facut fara patima, realist si obiectiv.Sa transpun fapte ,experiente,realitati,intr-o forma corecta si intr-un mod obiectiv.
Stiu ca cel mai dureros lucru ,uneori,este adevarul .
Stiu ca cea mai la indemana forma de aparare a bisericii in fata evidentelor rostite sau scrise ramane infierarea cu manie neinteleasa a celor care observa si spun.Ei sunt stigmatizati si catalogati drept "elemente destabilizatoare",ca sa-l citez pe fostul raposat la Turnul Chindiei.
Macar sa ramanem noi cu pecetea asta,dar reforma sa-si faca loc in sanul institutiei cu pricina.Atat ca practica ,dar mai ales ca metode de propagare a invataturilor crestine si ca mod de apropiere de inimile si nevoile oamenilor.
Toata lumea ar avea de castigat...
Doamne ajuta !!!

ex silentium...

"Soarele s-a topit si a curs pe pamant…"

Intotdeauna am asteptat vara, precum dracusorii cu ochi cafeni ,zbarliti de briza mediteranei , asteaptau ciresii inchipuiti,savurand parfumul fructelor pe care nu le-au gustat niciodata.
Dar sa las puradeii sa se zbenguiasca in voie prin colbul vremii si sa preaslavesc anotimpul parjolului…
Spuneam ca astept cu nerabdare ca soarele sa-l urce-n grad pe generalul Celsius si sa-l spanzure apoi de bobitele de mercur intubate cu grija .
Iata ca,dupa o primavera cu promisiuni si emotii versatile,dupa verdele stigmatizat pe palmele unui univers cocosat, cerul plin de aripi pufoase se rupe in doua lasand roata aia mare de cascaval sa se rostogoleasca peste zari.
E anotimpul fragilor insirati pe fir de pai la umbra de tufisuri frematand a viata.
E anotimpul vapailor de foc revarsate peste dealurile impodobite cu vita-de-vie.
E anotimpul in care respir vrabii zidite la strasina casei si in care ma joc de-a vat-ascunselea cu fluturii…
Era odata vremea vacantelor,timp beatificat de zei;grija notelor zgariate zgarcit in foile aspre de catalog si spranceana ridicata amenintator a profului de mate-stuf de abanos prevestitor de grea furtuna-toate dispareau ca prin farmec.Mureau un pic momentele crancene cand ceasul desteptator ma tragea de urechi,fluierandu-mi fara jena un refren slut:
”scoala-te,scoala-te…puturosule…”
Si in locul lor venea sa-mi strabata vintrele…viata.Pofta nemasurata de viata.Gustam fiecare clipa de libertate cu betisoare de artar si garnitura de cartofi copti de bunica in vatra trosnind de patimile jarului.
Au trecut vacantele….
Si o data cu ele,au trecut si basmele cu feti frumosi altoiti cu praf de nuci ,pentru ca ielele sa nu-i gaseasca de rusalii ,rataciti.Rataciti pe-nserat in plamada codrilor,la rascrucea dorului.
S-a prapadit si calul ‘naripati pe care-I hraneam seara cu flori de foc, pana-i iesea fum gros pe nari de se cruceau greierii la sanul ierbii
Apus-au demult sferele colorate in care impleteam curcubee in cositele zanelor.
Din colectia de aripi daruite de craiesele bazaitoarelor nu mi-a mai ramas decat un fir de praf auriu.Numai bun de suflat peste genele mariei sale- timpul.
Astazi astept vara cu aceeasi fervoare,numai ca ea nu mai vine cu zurgalaii scobiti in tartacute ,iar mierea neagra de brad, care-mi dadea cele nouzesinoua de vieti,o mai gasesc doar in borcane stantate,la colt de manastire.Si nu-mi mai gadila cerul gurii ca odinioara.Magia s-a topit.Vietile,cele nouazecisinoua s-au risipit si ele sub mustatile pisicilor de pretutindeni.
Mi-a ramas totusi ceva.
…Butoiul cu melancolie care s-a umplut ,strengareste ,o data cu trecerea clipelor.Ma mai inec in el din cand in cand,plictisit de acelasi marathon la care suntem damnati sa luam startul in fiecare zori de zi.
Stiti,Sissif era in felul lui un boem.Isi canta rostogolirea anilor in dulce penitenta.
De ce sa-l plangem?.Nu suntem doar urmasii sai?
A venit…si zace, vara.Zace febril pe tampla iepurilor de caramel haituiti de colt sticlos de vulpe.
Stramba poveste.Trista cortina.
O trag putin….in timp ce aplaudati.
Trag valuri de nepatruns sa nu va vad falangele mainilor, plesnind ruginit ,in ritmuri sacadate.
Nu-mi ramane acum decat sa incalec starvul bidiviului care n-a mai gasit demult in iesle jaratec.Cu lancea de fum si coama de vise ,ma-ndrept, la trap, pe urmele sapate de condeiul maestrului D’Istraeli. Issac D’israeli