" Pentru a putea sa vezi o lume in bobul de nisip si Paradisul in floarea din padure, indeasa infinitul intr-o palma si eternitatea intr-o ora."
.........
Astazi, pe la ora la care canicula iti lipeste camasa de spate, am imbratisat un gorun vechi. Atat de mare incat umbra lui mangaia orizontul dat in clocot.
Acolo, in coltisorul raiului, intr o vara de margean, un calator, cu sufletul peticit de dor si cu buzele arse de soare, a sapat o fantana. A imprejmuit o cu piatra de rau si a sfintit o cu o mana de fragi, sa i fie dulce gura insetatului, intru pomenire.
I am respirat in voie seva, in timp ce copacul mi a nins fluturi si ghinda pe crestet. L am salutat, apoi, voios si l am intrebat cate dimineti au trecut de la facerea lumii. Mi a raspuns, cu fosnet tremurand, ca a amestecat colbul potecii cu apa vie din fantana. A modelat, astfel, naluci cu chip de inger pe care le a pus de paza la bolta de miaza-zi, incat sa nu treaca niciuna fara s o socoteasca.
Vazandu ma neincrezator, mi a marturisit, soptit, usor fastacit, ca nu prea are incredere in ele, ca nalucile, odata ce si au primit graiul, pierd vremea sporovaind verzi si uscate cu iepurii de caramel veniti sa se adape. Caci, urecheatii astia impielitati sunt niste nazdravani. Iti fura visele si ti amesteca gandurile, in timp ce te imbie sa le impletesti mustatile. Asa ca n ar jura pe coroana i verde-smarald ca n a ratat vreo cateva.
Nu te ingrijora!, m a linistit, vor fi toate la numar atunci cand se vor implini veacurile cele de pe urma...
Astazi am visat oameni. Ba, fluturi cu maini...razand in soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu