Klastrom Hotel

Salutare voua celor care va obositi sa mai treceti pe la mine....!

Nu-mi fac iluzii ca mai si citeste cineva ceea ce scriu,asa ca "am sa eludez meandrele concretului" si am sa "bat campii" un pic...

Scriu dintr-o camera de hotel din Gyor,Ungaria. Un hotel care imi aduce aminte de filmele alea cu congregatii (bisericesti),cu cladiri cu culoare lungi si iatacuri dosite ,pe unde calugarite sprintare isi ascundeau falsa pudoare.

Totul aici,in orasul vechi,pastreaza aerul de acum 2 secole...e superb,dar putin cam deprimant.Deprimant pt ca e (inca) sambata si totul este inchis.M-am plimbat un pic pe stadutele inguste, dalate,in cautarea de atractii turistice. Sunt destule,foarte multe muzee,catedrale ce-ti taie rasuflarea cand le treci pragul...

Si cu toate astea ,zic ca e deprimant ,deoarece dupa ora 16.00 totul intra in amorteala.Chiar si pietarii isi strang repede zarzavaturile. Parca toata lumea se pregatea de Armaghedon,cu exceptia catorva batranei ,frumos gatiti,ce se indreapta catre slujba...,deh, e sambata!

Privelistea e superba de la fereastra camerei,da spre o curte interioara,un fel de parc.

Ma astept ,din clipa in clipa, sa vad vreo fata bisericeasca plimbandu-se agale pe alei.Am puternica impresie ca-s cazat intr-un complex monahal.Chiar se mandresc baietii astia cu vizita pe care Papa Ioan Paul al 2-lea le-a facut-o candva,in negura vremurilor.

Ce fac in Gyor???

...chiar conteaza?!

Imediat ma asteapta inca un drum lung,spre patria lui Kant si Heideger. Alte experiente,alte impresii,alte povestiri...poate. Deocamdata,tuturor.SOMN USOR!....indiferent de ora la carecititi prostiile astea.

Balada licuriciului sfios...

Sunt umbra si zambet,

Lacrimi si foc;

Sunt poarta spre vise,

Sunt joc de noroc.

Sunt al raului umblet,

Cu vaile ninse;

Sunt zborul spre soare

Cu aripi intinse.

Cu anii in tolba

Si nimburi pe frunte,

Sunt Ikarul

Cu crezuri marunte.

Dati-mi amnarul

Sa fac valvataie,

Mai dati-mi si lutul

Sa-l schingiui,sa-l rup.

Si din plamada

Flamand sa ma-nfrupt.

Sunt ceea ce sunt-

Placere si ura,

Sunt marul pe care

Ispita il fura;

Sunt miere si sare,

Sintagma febrila-

Sicriul de piatra

Sapat in crevata.

Lasati-mi doar noaptea

Sfioasa sa vina,

Si-n urma sa stingeti

A lumii... lumina !

O zi PerfeKta...

"...JUST A PERFECT DAY...drink sangria in the park
...just a perfect day...u make me forget myself. "






Soapte, nefiresc de ascutite ,strabat imensitatea spatiului care ne desparte. inca roua buzelor tale trandafirii sclipeste demonic pe marginea cupei de cristal "inmanusata" in montura de argint vechi si aspru. parfumul migdalat pluteste in odaie ca o parere,o fina parere, rupand despotic lumea ta de universul viselor mele...
unde se duc cocorii atunci cand se duc?
unde infrunzesc patimile- nevrotic catarate pe culmile orgoliului nostru nemasurat?
intrebari maladive,convulsii rebele-rod al nesfarsitelor roti dintate cu care creierul se rostogoleste printre emisfere...
cu degetele-mi schimonosite intr-o inclestare sobra adun"ramasitele zilei"... ,zi care apune pe un catarg- empiric slefuit de mana demiurgica a nefiintei.
si peste pleoapele de un verde catarator ,pronia cereasca matura praful stelelor ,in ochii carora te mai regasesc,naluca ruginita de atatea lacrimi ce te-au scaldat in evul nostru .
spunea cineva ca "vorbele i-au fost daruite omului pentru a-si putea tainui mai bine gandurile"...
si daca asa stau lucrurile ,yo vreau sa strig lumea ,prin toti porii preaplinului tumult ce-mi talazuieste sufletul...
si lumea mea erai TU
cand ai plecat mi-ai scrijelit ,pe violetul cerdacului ,ca singuratatea-n doi ucide!
acum urma condeiului tau zgarie in randuri submisive tipatul ascutit al unui suflet preaplin si
dornic sa se reverse.

"...just a PERFEcT day...drink sangria in the park
just a PERFEcT day...u make me forget myself "

Treishparu de inima neagra...

"Dragostea în vremea holerei" de Marquez a fost cea mai râvnită carte a târgului Gaudeamus Sibiu (n.b)

...Aveti habar cati muritori de rand mai trec pragurile librariilor,bibliotecilor?...,ca de anticariat... A propos,anticariat nu-i vreun principiu activ aflat in compozitia vreunei paste de dinti .

Ce m-a apucat sa vb despre carti pe un site ?

Habar n-am!

Probabil ploaia de afara,mocirla umana,sau tupeul borfashesc al unor pierde-vara care graviteaza,din cand in cand,in jurul axei mele . Exista pe lumea asata(a se intelege:Romania) tot felul de tramandai cu aere de superioritate,care ,in afara faptului ca n-au cativa ani obligatoriu petrecuti pe acasa,au si impresia ca sunt descoperitorii apei calde sau a mersului pe jos...

De la amicul care candva ma mustra, "radiant", ca sunt ignorant cand vine vorba de Petrarca...iubita lui Dante(?) ,la tanarul bacalaureant suparat ca "i-a picat" la romana "curva aia de Nichita Stanescu"(?)...,la cartierishtii in mainile carora singurele carti ajunse vreodata sunt cele de sheptic,toti parca au ceva cu IQ-ul meu.

Ma doare fix in basca de toti, atata timp cat nu interactioneaza cu lumea mea, sau daca isi VAD DE "AFINITATILE LOR ELECTIVE" SI NU MA CALCA PE BOMBEURI!!!

Stiti proverbul ala neaos, mioritic ,cum ca "prostu' nu-i prost destul pana nu-i si fudul"?

Eee,pe principiul asta merg lucrurile in societatea noastra plina de martzafoi,oligofreni si pseudoculturnici.

Fetzele acre de pe la ghishee, militzianul burtos din coltul strazii care l-a citit pe Kant cu becul stins, dar iti tine prelegeri a propo de "critica puterii de judecata" , farmacista cu bigudiuri in claia ce-i acopera scalpul si cauta prin sertare sa-ti dea rest o pastila de paracetamol, zevzecul de taximetrist care claxoneaza in disperare de parca i-ar fi cumparat masa strada...,toti sunt carti de joc in nimicnicia cotidiana si sincer n-am chef sa "tai" pachetul asta!!!.

Poate-s yo in neregula?!

Poate m-a lovit "la scufitza" astenia de toamna?!

Poate m-am nascut cu trei manutze?!...vorba lui Chilian.

Cine stie?

Poate chiar am o karma proasta sau un magnetism "defazat",de atrag ciudatii sau ciudateniile.

Astea's "roadele pamantului" si daca nu-mi convine.....

...iau o carte.

E treishparu' de inima neagra...uffff ce ghinion de neshansa !

BUNA DIMINEATA...lume!

Farama de duh...risipit

Cand cerul la apus galgaie foc
Si stele de plumb sfarteca lumea,
Ma-ntorc catre sfinxul batranului doc
Si sufletu-mi - straniu se zbuciuma 'ntr-una









De cand ai plecat invelita in nimburi
Si vantul prin plete rebel ti-a trecut,
Tanjesc dupa pieptul cu roua si samburi
De franta naluca a visului brut.

Ai fost doar o clipa in bratele-mi pline,
Precum dimineata in sanul diurn
Al regelui haos cu smirna in vine,
Faptura de sticla cu ciobul nebun...

Trezitu-m-am stramb intr-o era sfioasa
Cand zambetul tau rasarea indarjit
Prin dintii de huma straina si groasa,
Farama de plaja---pustiu labirint.

S-atunci cornul timpului pur,
Eralgic si sumbru,pe note de piatra
A plans peste arcul destinului sur,
Iar visul cu nuferi murit-a in data.

Doar epilogul galben-puriu
Mai palpaie vesel,salbatic in datini
Cu mugur de fluier slobod si viu
Vestind anotimpuri de dor si de patimi

pt ...LoreDana...

Romania trezeste-teee!!!!

...Nu e vb de piesa aia de hip-hap...e o rabufnire a celui care se credea un iubitor de tara si de semeni...(fara prejudecati).

...Semeni care ne fac insa de kkt....afara !

Nu mai ieshisem din tzara de ceva vreme si evident ca realitatea se dilueaza cand nu mai ai "obiectul" comparatziei

Am facut-o asadar !

Am plecat inspre lumea civilizata(nu e o sintagma),in ideea de a reveni in tzara destul de repede.

Ca de obicei,socoteala de acasa cu cea din targ nu se prea potrivesc(si ma bucur) ,asa ca am avut si suficent timp sa "casc gura" .

N-am de gand sa compar shoselele,nu vreau sa pomenesc de gunoaie si de gropi pt simplu motiv ca nu exista in "lumea civilizata"!

Nici despre naturaletzea sharmanta a vesticilor,sau despre buna lor creshtere...sunt truisme!

As vrea doar sa spun ca mi s-a intamplat sa simt,acolo,ceea ce nu credeam ca o sa simt vreodata: JENA DE A VORBI LIMBA STRABUNILOR, RUSHINEA DE A FII CONCETATZEAN CU SCURSURILE CARE AU SPERIAT ITALIA, UMILINTZA DE A FII TRATAT ALTFEL DE CATRE VAMESI CARE,DESI POLITICOSI ,ITI REAMINTESC CA ESTI ROMAN(daca ai uitata)- ADICA EUROPEAN DE RANGUL AL TREI-LEA !!!

IN REST, TOATE BUNE SI FRUMOASE ACOLO..."IN LUMEA CIVILIZATA" !

Noroc ca romanul are o afinitate catre limbile straine si asta m-a scutit (in parte ) de "supliciul" de a-mi deconspira nationalitatea.

...As fi vrut sa pot sa ma plimb pe strazile marilor orase ale Europei mandru de originile mele,dar jegul uman al multor confrati(mi-e sila sa folosesc aceasta alaturare!) m-a impiedicat sa fac asta . Asa ca ,am trecut asemeni unei umbre pe bulevarde,am intrat ca un melc pitit in cochilie in impunatoarele catedrale si am baut un ceai fierbinte ,folosind pentru a ma face inteles limba exceptionalilor Voltaire,Dante sau Byron,in functie de situatii si imprejurari.

In rest....

..."linishtea care acopera lucrurile pe care le-am uitat"!

Mi-e dor...

In centrul orasului a aparut ,de ceva vreme ,un nou orologiu...da, nu-i spun ceas ,pentru ca patreaza un aer vechi ,de piesa de anticariat.

Ieri era in urma...,astazi ,ca prin minune ,cadra perfect trecerea implacabila a zeului timp si privindu-l,gandurile mi-au fugit bezmetice si intortochiate prin spiralele cocosate ale trecutului. Mi-e dor de anii studentiei,prozaici uneori,tumultosi si lipsiti de substanta...

Mi-e dor sa trag o tzigara, Lucky Strike, si sa sorb ,cu volupate, stropii rubinii ai unui vin prost,de care Bachus n-ar fi mandru...

Mi-e dor sa cant, la 2 noaptea,imbatat de preaplinul sufletului harshit in discutii filosofice, pe pervazul geamului si sa ma cert cu luna aia tampita care nu ma lasa sa dorm uneori...

Mi-e dor sa-mi strig din nou fericirea pe strazi, urand "la multi ani" castanilor ce leneveau ,sfarsiti sub toropeala bolnava a serilor de iulie...

Mi-e dor de duduia (ii spun asa desi nu avea varsta majoratului) care-mi dadea sa mananc prune,rasturnate indecent peste cearshafurile obosite de corpurile noastre inlantuite animalic---pofte carnale pestritz,obscen si obscur rastignite in lumina laptoasa a aceluiasi astru nocturn.... Mi-e dor chiar si de momentele de bravura inconstienta in care traversam ,lenes, cate un colt de strada, pe culoarea rosie a semaforului,savurand schimonoseala fetzelor soferilor care calcau barbar pedala de frana,in fond,mult prea lasi ca sa accelereze.De fapt,cred ca 90% dintre manuitorii de colac m-ar fi calcat cu o placere aproape organica ,daca teama de rigorile legii(ce de kkt suna) nu i-ar fi indemnat sa maltrateze frana...si singura lor eliberare se materializeaza(inca)in injuraturile grobiene,de prost gust.Invatati ba sa injurati politicos!!!:))

Mi-e dor de ziua in care ,plecand sa-mi dau o restanta(la contabilitate ), ii spuneam mamei ca e imperios necesar sa ma prezint la facultate pt a-mi mari nota...la franceza

Mi-e dor de vremea cand puteam sa mint,erau minciunici nevinovate,sau albe,adica d'alea de nu faceau rau,doar ma scoteau pe mine din diverse situatii...;acum am uitat sa mint,nu-i mai gasesc savoarea...hmmm!

De fapt m-a cuprins un dor nebun ...de MINE,un dor fara nicio componenta narcisista,un dor de rebelul fara griji majore,fara febra apasatoare a viitorului,cu inconstientza vecina iresponsabilitatii pe care mi-o infierau "ai mei", cu manie ,mai mult sau mai putin proletara... Nasol sa "cresti mare"!...

De ce dracu trebuie sa-ti ureze kkt-ul asta ,babele senile, atunci cand esti mic si le saluti cu un sictirit :"sar'mana"?...sau cand stranuti...

De ce ,mama zmeilor,tre sa le asculte pronia cereasca si sa te ude la radacina pana..."cresti mare"?

De ce nu pot sa "cresc mic"?

Mi-e dor de "mititicimea" copilariei,cand ma razboiam cu verisoara mea preferata printre rosiile din gradina bunicilor .Aveau ,frate,oamenii astia niste rosii, catarate pe araci ,printre care nu ne vedeam de nicio culoare....Si ne bateam cu zemoasele pana aratam intr-un mare fel...

Cand oboseam,ma imaginam iepure(intotdeauna imaginatia mea a fost debordanta) si smulgeam din pamantul negru,gras,morcovii portocalii...erau uriasi,fermi si ,mmmmm...,dumnezeiesc de gustosi!!!

M-a apucat un dor nebun de viata!

Vreau sa o simt asemeni unei bombone de ciocolata invelita in praf de nuca de cocos...,sa o sfaram cu buzele in cautarea samburelui de migdala...mmmmm!!!

Mi-e dor sa ma caut,sa ma regasesc... Mi-e dor sa ma pictez in violet pe cerul mustind de spuza stelelor...

Mi-e dor...

Sufletul-mi ca o liana ce se agata ...de nimic

Astept cu sufletul zbuciumat ...
Milioane de fantasme si regrete,pareri de rau si melancolie bruta. Mila,repulsie ,incrancenare,revolta si peste toate, un sentiment ascutit de frustrare.
Tot acest amestec mocirlos imi inlantuie inima si creierul ,acum la cateva zile de cea mai mare sarbatoare a omului.... Al dracu de insidios si marsav e sentimentul asta de frustrare...! Cred ca nu e nimic mai iritant si poate dureros(aici am unele rezerve), decat sa te roada trairile astea parjolitoare.
De ce in the name of God nu putem fi sinceri cu cel de langa?
De ce se invoca mereu lipsa de comunicare si niciodata nu se face nik pentru rezolvarea acestei probleme capitale intr-o relatie?
De ce meschinaria ne invenineaza sufletul?
De ce preferam sa ne ascundem nemultumirile si impotentele sentimentale dupa valuri de nepatruns?
De ce gasim acel ALTCEVA in exterior si nu incercam sa-l creem in interiorul propriei relatii?
De ce incercam sa schimbam persoana de langa dupa nevoile egoiste ale propriului EU?
De ce,atunci cand nu mai gasim vraja inceputului in relatia pe care o taram insangerata pe catafalcul principiilor bolnave si normelor sociale defecte,nu avem curajul unei discutii sincere care sa dezlege amiabil "catarii de la caruta"?
De ce cautam motive ?
De ce-i punem celuilalt in carca toata vina, fara sa ne gandim ca poate si in el palpaie un suflet,asa necioplit,rudimentar,cum o fi...dar totusi suflet?
De ce pornim intr-o relatie mintind???...99,9% dintre viitorii "iubiti" isi insira vrute si nevrute la inceputul relatiei!
De ce nu putem sa rationam?...tot ce se construieste pe minciuna,indiferent cat de "nevinovata"ar parea ....se darama mai devreme sau mai tarziu.Si cu cat mai tarziu,cu ata mai dureros!
De ce trebuie sa inventam o poveste atunci cand el(ea) realizeaza ca (l)-ai mintit(-o),transformand un neadevar intr-unul poate mult mai neplacut? Am la "de ce-uri" pentru o viata intreaga.
Chiar...,de ce juri cand strambatatea cuvintelor rostite iti arde baierele inimii?
De fapt pe cine mintim cand mintim?...pe cel de langa ?
NU, ne mintim pe noi si ne declasam,ne anulam ca si caracter,chiar daca nu ajungem poate niciodata sa constientizam acest lucru.
Cum poti sa te uiti in ochii celui cu care ai impartit atat de multe lucruri exceptionale si vanandu-i greselile, sa i le reprosezi, bucurandu-te ,perfidic ,de faptul ca practic in convingerile lui tu esti unica victima?... si poti "evada" linistit?
De ce asa zisa dragoste ne transfigureaza,ne schimonoseste interiorul?
Viata in doi a devenit o lupta machiavelica de-a cine sa fie ,in final,prostul satului!
Cum poti spune cuiva ca l-ai iubit si nu i-ai gresit si bla-bla-bla-uri d'astea martzafoice ,cand tu ai fost duplicitar? Dragostea adevarata(daca nu cumva nu-i decat un concept nascocit de filosofi sa nu se plictiseasca) ar trebui sa ne infrumuseteze,sa ne omoare pornirile animalice si sa usuce semintele otravii care dualizeaza esenta omului (ura, minciuna ,falsitatea...etc) Dar lucrurile nu stau deloc asa in viata reala. Citeam deunazi ca filmele romantice deformeaza conceptul de iubire si pe cel de sex.Acolo prima "inlantuire" este perfecta...placuta,,fara prezervative,fara teama de boli si de sarcina...fara spaima care o gatuie pe tanara fecioara.
Mare adevar!
Treziti-va bunii mei!...,lumea reala e maronie,maladiva chiar.N-are nik din poezia filmelor,care de altfel sunt facute pentru a calma frustrarile,surogate efemere si diluate uneori prosteste. Nici marile povesti de dragoste din literatura n-au fost atat de pure pe cat par.Filtrul caracterelor boeme a estompat paludeshul cotidianului.
Vrem sa ideatizam IUBIREA,avem nevoie de colaci de salvare pentru marele naufragiu al sufletului... ufff "indeletniciri omenesti cat sunteti de efemere!!!"
Si dupa ce se sfarseste romanta,devenim egoisti, egocentrici si rai!!!
Nu mai putem sa pastram momentele sublime acolo unde ar trebui sa le fie locul...in iatacul bine ferecat al inimii si memoriei,in coltisorul rezervat momentelor care infrumuseteaza pana la urma viata. Transformam totul...,ce a fost frumos devine gri-murdar,persoana care reprezenta icoana diminetelor in doi,devine mama tuturor relelor...
Cat de frumos e sa nu mocirlesti ce odata ti-a fost drag!
Cat de uman e cel ce-si cere iertare ca a fost umilit,ranit,mintit!
Cat de sublim este gestul de a nu improsca la randul tau cu mizerii,spaland cu propriile lacrimi negrul greselilor celuilalt.... Ore cati pot raspunde crestineste ?
Doare al dracului de tare cand realizezi ca n-ai fost decat un obiect frumos colorat, mutat de ici-acolo,in vitrina cu trofee...
Sa te dezbraci de caracter?....merita sa-ti pui cenuse in cap?
Realizezi ca ai fost "popa-prostu" si-ti vine sa te razbuni.
De ce e mai usor sa faci asta decat sa ierti si sa incerci sa-ti suturezi ranile,trecand mai departe?
De ce e asa ciudata firea umana?
De ce scriu yo toate chestiile astea aici?...ca o metoda de defulare?
Am yo dreptul sa va incarc ,macar pt o secunda,memoria si poate inima cu trairi spasmodice? Nu-i si asta masura egoismului?
"Ce minune ca esti ,
Ce mirare ca sunt...,
Doua cantece diferite, lovindu-se, amestecandu-se, in doua culori ce nu s-au vazut niciodata..." Sa aveti cu totii,buni,mai putin buni,onesti,mai putin onesti....cu totii ...Liniste sufleteasca !
...si lasati Lumina sa se cuibareasca in suflet,indiferent ce gaseste acolo!!!!!!!!!!

EMO...tion(s)....si nimic mai mult

Stiti reclama aia idioata la un serviciu de telefonie mobila in care sunt folositi "copii ciudati" ,care ies si intra in nu stiu ce retea?
Pe mine nu ma convinge mesajul...,il consider chiar insinuant si discriminatoriu!!!
In plus imi aminteste de cateva randuri pe care le scrisasem o data pe net
Si de ce sa nu le pun si aici?
Dupa principiul :"multi vad putini pricep"

Motto:
***"Son coeur est un luth suspendu; Si tot qu'un le touche...,il resonne !"***

....din pacate a trebuit ca un suflet nevinovat sa-si ia ramas bun de la lume pt ca cineva sa inceapa sa se intrebe ... televiziuni,reporteri,specialisti in psihologie....toti s-au dat de ceasul mortii(nefericita expresie!) dupa tragicul eveniment. rezultatul?... o furtuna intr-un pahar cu apa! oameni buni,nu-i nimic,sau ar putea sa nu fie nimic in neregula cu acesti pre sau chiar adolescenti. totul sta in priceperea celor din jurul lor sa-i capaciteze,sa le dea samburele din care se formeaza personalitatea. dragi parinti,pt ca voi sunteti principalii responsabili de felul cum evolueaza psihic tinerii,stiu ca e dificil,stiu ca nebuna asta de societate ,care ascute lupta pt supravietuire, va face sa nu mai aveti timp de cei carora le-ati dat viata,voit sau din greseala...,dar sunt sangele vostru...;daca vreti,copilul reprezinta investitia pe care o faceti pentru viitor.cine nu vrea sa-si protejeze si sa-si maximizeze investitia?? incercati sa nu"rezolvati"problemele copiilor vostri "la foc automat"! stiu ca pt voi asa zisele "greutati" ale odraslelor nu reprezinta decat celebrul "fleac"...,dar nu uitati ca pt ele(odrasle) acele probleme pot fi cruciale....,pot fi lucruri pt care universul asta devine neincapator. cei mici nu au experienta de viata,nu au maturitatea necesara si nici pielea suficient de"tabacita" pentru a "indura". acesti EMO ,cum ciudat sunt catalogati,nu vor decat sa atraga atentia asupra problemelor lor,nu vor decat sa-si exprime emotiile,sa fie intelesi,ascultati,iubiti,sfatuiti.vor sa li se acorde timp si sa li se dea incredere.vor sa fie tratati cu respect.nu vor sa epateze....cei ce tin mortisi " sa se dea mari" isi pun lantzoiu de gat si il dau pe gutza cat pot de tare ,la volan sau in casa,pur si simplu. acesti EMO...vor doar sa-si exprime EMOtiile. intr-adevar,o fac uneori(sau de cele mai multe ori) violent...pt ca ei nu au invatat ca intre alb si negru exista o infinitate de nuantze de gri...,pt ei nu exista calea de mijloc...,pt ca nu le-a aratat-o nimeni. v-ati intrebat vreodata de ce majoritatea adeptilor acestui curent(desi e mai mult o stare de spirit) se fotografiaza ,singuri ,de undeva de de-asupra capului??? merita sa meditati un pic!!! pana la urma toti suntem alcatuiti din emotii.... dragi parinti...,sau viitori parinti...luati aminte,copiii sunt ca florile...,daca nu-i "udati",se ofilesc!!!!!!

Eternitatea s-a nascut la sat...

...si au macat-o cainii!!!

Incep sa simt spusele lui Toparceanu..mda,nici yo nu mai vreau cura in natura...sa ma tai!!! Ideea e ca ceea ce tine de aspectul medical al curei e ok...;de fapt baiul e altul. Dupa 30 de ani de trait in oras,m-am gandit sa schimb ceva. Deja mirosul asfaltului incins,praful,zgomotul specific urbei...,pe scurt toata nebunia adunata intre "stupii din beton" m-a determinat sa ma retrag din peisaj. Si pt ca parintii se mutasera de multicel la casa,am hotarat sa le urmez exemplul.13 km de Ramnic...putin as zice,indeajuns sa nu ma rup cu totul de viata pe care am dus-o pana atunci.Zona e fantastica...o vale strajuita de dealuri line si... verde...mult verde. Aer curat,liniste. Parea cadrul perfect. Spun parea pt ca acum, la cca 2 ani de la stabilirea mea acolo,totul a capatat alte valente. Cadrul natural e neschimbat,frumusetile specifice fiecarui anotimp sunt intacte... Ce ma fac insa cu oamenii??? Nici ei,din pacate,nu se schimba. Inca de la inceput am fost prrivit ca pe un fel de rara avis.Parintii erau respectati,apreciati...,de conditie buna cum se zice la tara Despre mine stiau vecinii din povesti mai mult.Eram rar vazut in zona,si atunci prezenta-mi era mai mult meteorica. Nu cunosteam...nu ma cunosteau. Ei,dar am sosit...si n-am mai plecat. Ce te faci cu curiozitatea bolnava a "babelor"?(a se intelege persoane de toate varstele care n-au alta treaba decat cleveteala) Neobisnuit cu practica pierdutului de timp pt a vedea cum mai sta treaba cu capra vecinului,n-am putut pricepe ca asta-i sport national in satul romanesc.Desi arealul nu mai e nicidecum ca pe vremea lui Pazvante Chioru',lumea emancipandu-se(poate mai mult decat e cazul ),naravurile sunt intacte. Daca la inceput a fost tatonarea si descoperirea,in sensul ca ma urmareau discret pt a afla cine sunt,ce hram port,al cui sunt si care e treaba mea pe acolo,mai tarziu am devenit subiectul preferat.N-au mai contat seceta,potopul,prasila sau insamantarile de primavara sau toamna.Conta(si conteaza) ce fac yo... Marius....ajuns buricul targului! Redactorul sef al postului de radio pe care-l asculta toti tzuicarii pe terasele din zona,descalecase in comunitatea lor plictisita. Nu ma incearca niciun sentiment de emfaza.N-am inclinatii d-astea de nas pe sus.Si asta pt ca stiu ca nu-s mai tare decat frana de mana si nici n-am descoperit yo apa calda,sau mersul pe jos. Si totusi...o tzatzica m-a etichetat scurt, dupa doua "vishinatzi" si-o bere....:"mda a venit si-a facut casoaia aia pe deal,are situatie...,dar e cam increzut!"...;adica ia taica tinicheaua si zdranc cu ea de coada... Asta e "corectia" primita mai recent... Pana la maiastra caracterizare,alte erau grijile plictisitilor de perenitatea si redundanta cotidianului.... "Adica ce?!....,nu mai erau fete langa el,ce-a cautat pana in fundul satului?".... Haaaaa? ....zise Marius si scutura din cap. Cum?...Ce?... Cutia Pandorei fusase deja deschisa... Intr-o seara am insotit o domnisoara de liceu acasa....,ne cunoscusem intr-o conjunctura amuzanta,draguta. Am reintalnit-o si pt ca drumul il aveam in mare parte comun....il strabateam impreuna O fata dulce,zglobie...plina de viata. Prima persoana mai " tanara" cu care schimbam doua vorbe.... Si de aici tragico-comedia care avea sa urmeze. Habarnistii ne-au "cuplat",ne-au trasat existenta si ne-au anticipat pe termen nelimitat viitorul comun Si culmea coincidentei...avem si acelasi nume de familie"...Nu mai e maica nevoie sa-si schimbe fata numele...." "Ma da e cam mare pt ea....?!" Si multe de genul asta.... Si cum gura satului te uneste...tot ea de si desparte. Dupa un an de zile totul era clar! "Nu mai sunt impreuna!..,i-am vazut eu cand au coborat din microbuz...nu-si vorbeau" Isterie zonala...frate! Si cine dumnezeu sa-i mai inteleaga...? Cand eram cu ea nu era bine.....nu era de nasul meu. Cand m-a parasit: ...adica cum sa ma lase?,o fatz-fatz care n-are nici scoala terminata sa-si bata joc de baiat cu carte multa? ...sau, cei mai putin binevoitori cu mine...:"a plimbat-o pe la Viena,si-a facut mendrele cu ea si a lasat-o"! Nu mai inteleg nimic!!! De ce in fiecare zi,timp de 2 ani de zile gura targului nu-mi da pace? Acum pt ca mai schimb 2 vorbe ,din cand in cand ,cu sora ei mai mare.....GATA! Alt episod....al telenovelei. Cred ca cei mai "destoinici" analisti in studiu comportamental s-au adunat acolo: "las ca stiu eu ce-am vazut....a lasat-o p'aia si a luat-o pe sor'sa....e,asta e mai mare,se potrivesc mai bine...!" ...."ba ,da asta le ia la rand pe toate?"

-Jenule te-ai dat dracu...tu ai trei asa ca vezi ce faci ca asta f.... tot!

-Pai cum ba...si muierea mea?

-Si fetele si muierea..tot!, de la 15 ani in colo... tot!!!

Cam asa suna discutiile la buza sticlei... Yo ...subiectul preferat! Daca nu plec din cuibul ala de viespi...ori inebunesc ,ori pun in practica cele mai mari temeri ale lor!!! De la postasul prafuit pe bicicleta,care nu pricepe ce contin coletele micute pe care le primesc, de costa asa mult,pana la Maritza care e ofuscata ca macar una din naspetele ei de nepoate nu m-a facut un ginerica,pana la duduia care nu pricepe de ce am yo parul mare si cercei in urechi...,toti au o treaba cu mine.... ...Mai rau ca niciodata in fatza! Cainii latra,ursul merge...imi zice tata! O merge ,dar sa bati "ulitza" intrebandu-te cine si ce va mai nascoci in ziua respectiva...parca e putin cam mult. Asa ca nu mai vreau cura in natura....sa ma tai,(...)cu ale satului mari fete fara ghete".... Cine-o face ca mine...ca mine sa patzeasca!!! Azi ma duc sa mai aflu noua barfa...pt ca nu se poate sa nu fi aparut alta noua.... Urati-mi bafta!!

Ziua buna....

Reverie imposibila

...am trecut din nou prin fatza casei tale si pragul astazi mi-a zambit distant.Fereastra ta ,pictata in purpuriul rozelor de rau, n-a mai imprastiat manunchiul razelor stranse in preaplinul ochilui sau sticlos.... nici cainele din coltul strazii nu m-a mai salutat cu ranjetul sau spumos ,care-mi spunea subliminal:"baiete daca vrei gaura in nadragi da-te mai aproape!".... totul e altfel de cand ai plecat. muscatele si-au pierdut timiditatea din petale ,iar rosu ,altadata aprins ,acum abia mai aminteste de un roz spalat de timp. am dat binetze pietricelelor cu care dracusorii mici si blonzi ,cu obrazul ars parca de un soare nebun mediteraneean , iti aruncau in geam ,cu incantarea zornaitului de arama al banutilor cuibariti ,cu grija ,in buzunarele intunecoase.Era plata lor pt serviciul sublim de a-ti atrage atentia ca pe drumul tau aluneca, incet ,umbra pasilor mei.... pietricelele nu ma recunosc,iar copilasii sunt acum la varsta la care monezile nu le mai umplu ochii ,mari albastri, de luciri pofticioase... de cand ai plecat,lumea mea s-a intors cu inceputurile spre asfintit; de cand amprentele talpilor tale ,scluptate in marmura fulgerelor,si-au schimbat cararuia, alegand orizontul sangeriu al necunoscutului,sufletul meu a incetat sa rada; o umbra bizara mangaie piatra rece care imbina ,suplu ,linia fina a zidurilor casei tale... am tresarit,...acea senzatie care-mi picura stropi de ambrozie in inima ,cand iti ghiceam zambetul shugubat in spatele draperiilor groase . inselatoare traire!...zbuciumul sacadat al milioanelor de nervuri ce-mi strabat tamplele nu te-a ghicit. mda...,ma uit lung la ceas,ceasul se uita cu cifrele lui reci si amorfe...la mine. pe el o lacrima se odihneste acum, dupa ce intr-o secunda ,a strabatut universul cuprins intre ploapele mele si montura plina a cadranului. tic-tac....tic-tac.... o voce tainica imi rascoleste memoria....: "opreste trecerea! stiu ca unde nu e moarte nu e nici iubire... dar te rog...,opreste doamne ceasornicul cu care ne masori destramarea...!" nervoase ,degetele sterg bobita sarata de pe ceas. sa trec si maine? vantul imi sopteste la ureche... vad o mana pe care tu n-o vezi ce-mi face semn sa plec.e mana lunga si osoasa a tiranului deznadejde... spune-mi luna ce s-a ales de juramintele noastre?...de ce ai tradat?...ai fost doar confidenta sticloasa a preaplinului inimilor noastre leganate empiric pe acordurile inefabilelor trairi... acum in mintea ta alt Adonis nelinistit isi face culcus sufletul tau traieste departe alta poveste fara de sfarsit... un genunchi se sprijina brutal in colbul semanat de uitarea ploilor. ploua doar din lumina ochilor mei pe jumatate inchisi. ..."mie imi ploua zborul cu aripi"...;uffff,poieti damnati...,nu ma ajutati deloc!!!! mainile tremurande au cules o floare trista de piatra si au spanzurat-o in poarta grea de fier forjat... cine stie....poate o veni la noapte...?! dar in sinea mea stiu ca nu vei veni,iar uscaciunea nemiloasa a celorlate flori, siluite pe recele metalului, imi stau dovada. ....ramas bun iubirea mea!!! o mierla isi falfaie grabit somnul aripilor pe langa crestetul meu.o privesc absent,mierla clipeste smechereste. cum?....am gresit strada?.....tresar ratacit in reveria psihedelica a unei posibilitati pline de promisiuni si sperante. zi-mi tu pasare de lunca....unde sa caut negasitul?...unde e ea? dar mierala nu-mi raspunde. are intalnire cu eternitatea ...si eu am...de ce nu?! asteapta-ma pasare ciudata si canta-mi la noapte cu viersul tau sa uit nemurirea! imbata-ma cu tipatul tau melodios si smulge-mi apoi miseleste lumina de sub sprancenele incaruntite de durere.in ea a ramas doar icoana chipului tau...,icoana timpului pierdut- vorba lui Eliade. fffff.....seara a coborat nefiresc de repede din clarul cerului. mi-e frig! mi-e frica mi-e somn...un somn greu de plumb. dormi -dormi-dormi suflete ratacit!!!! ..."acum tot ce-a mai ramas este doar tacerea....tacerea care acopera lucrurile pe care le-am uitat...."

Sindromul zilei de luni...

15.42...mda,time to go!!! suntem in romania,se poate pleca de la serviciu si mai devreme si apoi cui ii pasa de cateva zeci de minute?...ce mai sunt zecile in ziua de azi?! bun...,geanta pe umar si dungaaaa! intotdeauna am avut o stare de kko...lunea...,o fi de la iarba care refuza sa creasca in ziua respectiva? imi trec mana prin par de cateva ori si cobor cele 3 etaje... drumul pana la microbuz este relativ scurt.trec in revista aproape aceleasi fetze,aceiasi porumbei imi flutura zborul lor tulbure in fatza.mereu se gaseste cate o baba senila sa le dea de mancare aolo ,pe terasa...,mai sus de CEAS.

strabat parcul ,yo si gandurile mele traznite...;o cruce semi pe furisi in fatza bisericii sub privirile nedumerite ale celor care-si pierd vremea pe bancute zgaindu-se la jocul apei din arteziana. ca un facut,de cate ori nu ma simt prea bine,sau sunt mai ciufut,dau cu ochii in parculet de ea... mereu imbracata in negru,cu fatza ascunsa de parul ravasit,intr-o pozitie semi-contorsionata,citind ceva. nu i-am vazut niciodata chipul si ...nici nu vreau. zambesc si acum la gandul fantasmagoric:e moartea!

nu stiu de ce,dar asta mi-a trecut prin cap de la prima intalnire. acum are in mana o oglinda,d-aia cu "coada",antica si de demult si bineinteles ca montura e...neagra. nu stiu ce vede in ea,sunt destul de departe sa pot sesiza daca se reflecta in apele oglinzii...ptiu drace!!! zambesc si cobor repejor cele cateva trepte care ma despart de "valea plangerii"... trotuar,pavele,claxon nervos de masina... bun venit in the real world... 2 treceri de pietoni...;e verde dar ezit.ultima data cand am trecut fara sa ma si asigur era sa fie si... ultima .

in fine,ajung la locul unde zace puturos microbuzul ISUZU...,o tinichea de altfel.

e cald,am o mie de ganduri in tartacutza si mai sunt 5 minute pana balaria asta cu multe roti se pune in miscare. ma asez(ca de obicei) undeva la jumatate,pe locul de la geam.nici nu e greu sa aleg,nu sunt mai mult de 13 persoana,iar locuri vreo 26,cu al soferului...o fatza tampa caruia trecerea timpului nu i-a adus decat dalbul ninsorilor .

-unde mergi?

ii intind cei 2 lei cat face vilegiatura si astept biletul

-unde mergi? ...

-la valea....

-aha,2 lei

-ok

e dialogul surzilor care se repeta ,enervant de ceva vreme, intre mine si nea viteza ce se tine de colac zambesc...,o duduie trece prin acelasi interogatoriu original se urca.... hm ,imi zic,nu se poate aseza langa mine,sunt atatea locuri libere...

a trecut...hiufffff !!!

2 minute... urca un nenea cu basca,asta sacapa de tirul logoreic al soferului...

maine imi iau sapca mea ce-a verde!

ajunge in dreptul meu... am scapat si de asta!

nu suport sa stea cineva langa mine in microbuz!!! ma rog,nu suport daca nu e purtatoare de nuri si n-are varsta la limita legalitatii,sau vb unui prieten"he-he-he...,asta are varsta cat pedeapsa":)) ma rog,ma intelegeti voi...

am emotii,babuciku porneste motorul si ne pregatim de drum plecam

plecam....,plecam!!!

ma uit la geanta care se odihneste pe scunul de alaturi...,am pus-o strategic acolo si in plus mai am si o pungulitza cu un borcan de miere si unul de dulceata de cirese...yamiiii sunt fericit,nimeni nu imi va fura aerul acum!!!

adica cine sa-mi deranjeze "dulcetzurile

usa se inchide usor,motorul se ambaleaza....gata,am scapat!!!

o nuuuu....piaza rea! tataie opreste magaoaia si unu', abea tragandu-si sufletul ,se agatza de balustrada....,ii striga tacut invartitorul de volan se indreapta spre mijlocul microbuzului,il ghicesc cu coada ochiului pt ca in aparentza sunt atras de peisajul de dincolo de geam.

-avetzi ocupat?

cu siguranta il intreaba pe colegu de vis-a-vis....si el sta pe doua locuri... intorc totusi capul ratacitul ma priveste inexpresiv:

-aveti liber ?

imi strang catrafusele pe genunchi...vizibil enervat.nici macar nu incerc sa maschez iritarea. ochii i se incalzesc instantaneu,aproape imi multumeste. ba chiar o face...

-cu placere!

...ciudat de muzical iese formula din gura mea.dumnezeule cat de tare a contrastat cu uitatura cu care l-am sagetat!

nenea are vreo 40-45 de ani....drace,si asta e in negru!

ma resemnez ,uffff... ce se mai poate intampla?

...e clar,n-am noroc!!!

imi intorc fatza spre geam si ma pierd in plutitorul dans al ratzelor salbatice pe apele oltului.

o perla ma gadila la tampla stanga...mda,e al naibiii de cald ...si asta a venit sa-mi ia oxigenul ups!...nu se poate!!!

omu' isi da jos geaca...,avea geaca!...pe caldura asta el poarta geaca???

alo...tropicul racului? aici polu nord ...de la receptie !!!

insul isi scoate textila si o pune in poala,adica si in poala mea...

cat poate sa fie de lunga o geaca???

-nu va deranjez, nu?....il intreb intr-o doara...

-nu,nu...ma descurc,am loc

fara sa vreau imi fuge gandul la carte lui radu paraschivescu:"ghidul nesimtitului". ce dreptate avea moromete cand se uita prostit la girafa:"asa ceva nu exista!"

o statie,doua,trei...uffff,omul meu coboara.

aleluiaaaaa!!! freee... ma eliberez de bagaj. ajung in sfarsit la destinatie din timp ma ridic de pe locul meu si inaintez spre sofer. ma vede in oglinda...a inteles!!! se apropie momentul.... relaxat ma sprijin de bara protectoare a usii e sigur...nimic nu se mai poate intampla acum(parca am mai spus asta)

tataie se uita la mine yo ma uit la tataie. parca a mai incarunti intre timp aproape ca-i zambesc condescendent .acum e momentul cand o va scoate pe liber,va incetiniiiiii ,iar yo voi evada. zis si facut...aha,mai putin facut,pt ca bravul meu erou schimba viteza .

haaa?-urla launtricul meu:

-ma lasati si pe mine aici?

-aaa?

-intrebam daca ma lasti sa cobor ?

-aici?...nu e statie!

-pai aia pe langa care am trecut ce e?

-aaaa

fiara se zmuceste,usa se deschide...astept.

cand realizez ca nu se va opri de tot dracovenia imi iau inima in dinti si tzup... aterizez cu bine.

houston,aici pana de arici...laaaaand!!!

soferul iadului rade intr-un canine si-mi ureaza o zi exceptionala ...sa am.

shit,fuck si mioriticul kkt.

colbul secolelor trecute mai lipseste,ca diligentza m-a aruncat in shant.

ei...sunt yo ciufut, sau e sindromul zilei de ...luni .

ma indrept batraneste de shale ,mi-e sete.

pornesc catre barul de peste drum unde imi face cu ochiul o sticla rece-rece de bere ...

parodn papa!

...PAPA???