Reverie imposibila

...am trecut din nou prin fatza casei tale si pragul astazi mi-a zambit distant.Fereastra ta ,pictata in purpuriul rozelor de rau, n-a mai imprastiat manunchiul razelor stranse in preaplinul ochilui sau sticlos.... nici cainele din coltul strazii nu m-a mai salutat cu ranjetul sau spumos ,care-mi spunea subliminal:"baiete daca vrei gaura in nadragi da-te mai aproape!".... totul e altfel de cand ai plecat. muscatele si-au pierdut timiditatea din petale ,iar rosu ,altadata aprins ,acum abia mai aminteste de un roz spalat de timp. am dat binetze pietricelelor cu care dracusorii mici si blonzi ,cu obrazul ars parca de un soare nebun mediteraneean , iti aruncau in geam ,cu incantarea zornaitului de arama al banutilor cuibariti ,cu grija ,in buzunarele intunecoase.Era plata lor pt serviciul sublim de a-ti atrage atentia ca pe drumul tau aluneca, incet ,umbra pasilor mei.... pietricelele nu ma recunosc,iar copilasii sunt acum la varsta la care monezile nu le mai umplu ochii ,mari albastri, de luciri pofticioase... de cand ai plecat,lumea mea s-a intors cu inceputurile spre asfintit; de cand amprentele talpilor tale ,scluptate in marmura fulgerelor,si-au schimbat cararuia, alegand orizontul sangeriu al necunoscutului,sufletul meu a incetat sa rada; o umbra bizara mangaie piatra rece care imbina ,suplu ,linia fina a zidurilor casei tale... am tresarit,...acea senzatie care-mi picura stropi de ambrozie in inima ,cand iti ghiceam zambetul shugubat in spatele draperiilor groase . inselatoare traire!...zbuciumul sacadat al milioanelor de nervuri ce-mi strabat tamplele nu te-a ghicit. mda...,ma uit lung la ceas,ceasul se uita cu cifrele lui reci si amorfe...la mine. pe el o lacrima se odihneste acum, dupa ce intr-o secunda ,a strabatut universul cuprins intre ploapele mele si montura plina a cadranului. tic-tac....tic-tac.... o voce tainica imi rascoleste memoria....: "opreste trecerea! stiu ca unde nu e moarte nu e nici iubire... dar te rog...,opreste doamne ceasornicul cu care ne masori destramarea...!" nervoase ,degetele sterg bobita sarata de pe ceas. sa trec si maine? vantul imi sopteste la ureche... vad o mana pe care tu n-o vezi ce-mi face semn sa plec.e mana lunga si osoasa a tiranului deznadejde... spune-mi luna ce s-a ales de juramintele noastre?...de ce ai tradat?...ai fost doar confidenta sticloasa a preaplinului inimilor noastre leganate empiric pe acordurile inefabilelor trairi... acum in mintea ta alt Adonis nelinistit isi face culcus sufletul tau traieste departe alta poveste fara de sfarsit... un genunchi se sprijina brutal in colbul semanat de uitarea ploilor. ploua doar din lumina ochilor mei pe jumatate inchisi. ..."mie imi ploua zborul cu aripi"...;uffff,poieti damnati...,nu ma ajutati deloc!!!! mainile tremurande au cules o floare trista de piatra si au spanzurat-o in poarta grea de fier forjat... cine stie....poate o veni la noapte...?! dar in sinea mea stiu ca nu vei veni,iar uscaciunea nemiloasa a celorlate flori, siluite pe recele metalului, imi stau dovada. ....ramas bun iubirea mea!!! o mierla isi falfaie grabit somnul aripilor pe langa crestetul meu.o privesc absent,mierla clipeste smechereste. cum?....am gresit strada?.....tresar ratacit in reveria psihedelica a unei posibilitati pline de promisiuni si sperante. zi-mi tu pasare de lunca....unde sa caut negasitul?...unde e ea? dar mierala nu-mi raspunde. are intalnire cu eternitatea ...si eu am...de ce nu?! asteapta-ma pasare ciudata si canta-mi la noapte cu viersul tau sa uit nemurirea! imbata-ma cu tipatul tau melodios si smulge-mi apoi miseleste lumina de sub sprancenele incaruntite de durere.in ea a ramas doar icoana chipului tau...,icoana timpului pierdut- vorba lui Eliade. fffff.....seara a coborat nefiresc de repede din clarul cerului. mi-e frig! mi-e frica mi-e somn...un somn greu de plumb. dormi -dormi-dormi suflete ratacit!!!! ..."acum tot ce-a mai ramas este doar tacerea....tacerea care acopera lucrurile pe care le-am uitat...."