Inshallah...Sarbatori Fericite !!!

De sarbatori,sufletul ar trebui sa se imbogateasca.
De sarbatori, ar trebui sa fim mai buni,mai umani.
De sarbatori, mirosul de rasina excita nasurile mici si inghetate de crivat...sau ar trtebui sa se intample asta.
De sarbatori, aromele de scortisoara,migdale si praf de copt ar trebui sa transforme bucataria intr-un coltisor de rai,in care vigilenta blajinelor bunicute,cu flori de omat la tample,este voit lasata de o parte.
De sarbatori,clinchetul nefiresc ,parca, al clopoteilor ar trebui sa patrunda insiduos pe sub piele,nervuri,limfa...pana in maduva intregii fiinte,facand-o sa vibreze.
De sarbatori, ramosul ar trebui sa se "odihneasca"rumen,avand bine prins intre dinti un mar pofticios de rosu.
De sarbatori, nimeni n-ar trebui sa fie singur.
De sarbatori, IUBIREA si IERTAREA,ar trebui sa stapaneasca pamantul,inlantuind partea mohorata a pornirilor launtrice.
De sarbatori, ar trebui sa zambim zambetul inocentei,rasturnat in apele cristaline din ochii copiilor.
De sarbatori...
Dar cate din toate astea se mai intampla?
Cate case respira verdele crud al sperantei inmanusat intr-o cetina de brad?
Cate lacrimi uda colbul plictisit de uitarea zapezilor?
Cate maini mai mangaie crestetul plecat al pruncilor?
Cate stele se desprind un pic de pe bolta,pentru a impodobi cositele mandrelor curtate timid de alesii lor?
Cate povesti nemaiscrise se sfarama intre limbile mistuitorului apus?
Ufffffffffff,
Si cate si mai cate...

Spunea cineva ca omul devine batran abia atunci cand ii imbatraneste sufletul,nu cand vor anii.
Asa ca,pentru toti cei care n-ati uitat sa visati,pentru cei care mai aveti un pic de foc in vine,pentru cei care va hraniti copilul din suflet cu bucuria sperantei...,bunul Dumnezeu sa va dea drumul drept si lumina vietii!!!

Ridicarea si Decaderea unui firfizon...

<<pac-pac...ha-ha-ha
m-ai intzeles?
yo...gigiiii becaaaaaliii,ma p...pe DNA-ul lor!
ce sa-mi faca mie procurorii aia?!...o sa-mi beleasca belengheru'!
nu radeti ba ca belengheru' e o piesa de la maybach-ul meu...hahahaha
aia o sa-mi faca mie,cu belengheru de la maybach...,m-ati inteles?
baaa,hahalerelor care sunteti ,voi aveti valoarea mea ma?...cand vreodata???
unu e gigi becaaaaliii!!! >>


...mda,unul e gigi becali! unicul si inimitabilul.un personaj grobian ,frate cu barda,intrat pe usa din dos a fotbalului romanesc.si tot pe usa aia, darapanata, a patruns si in vietile noastre,a celor care mai urmarim canale de sport.a intrat ca o hiena care adulmeca starvul,fara a cere voie,si fara a ciocaniiii!
acest 'intaiu descalecator' de maybach...
gelu sau menumorut si-ar da shpitzuri in pifometru,daca ar fi contemporani cu el.asta ca sa-l parafrazez pe "fratili badea"
un dusman al cartilor, cu exceptia celor de pokerasi pe care le mai invarte ,din cand in cand ,cu tovarasul de gainari-victor pitzurca.un tip care a acoperit, ireverentios ,duhnela de zar si branza de oaie,cu armani sau cavalli.
un purtator ilegal de creier atrofiat de plictiseala stingherimii vidului din hardaul cranian ,care ii acopera trunchiul, si asta din utilul motiv de a nu-i ploua in gat.
un personaj despre care am vorbit toti la un momentdat.unul de care ,cel mult ,poti zambi condescendent.
acest monument al prostiei,cocotat in pipera pe spatele armatei si a altor baieti "destepti" ,a inceput sa dea rateuri.
cel care lua micul dejun cu Dumnezeu si-l tragea ,amical ,de barba pe Sf Petru,cel care da bani bisericii pt ca apoi sa-i ceara impertinent inapoi,ei bine,luserul politichiei si vietii sociale romanesti a ajuns la apus.
streaua lui gigi becali,palpaie febril, aruncand ultimele limbi de pacla spre lume.
da! yo il vreau afara din sport,acolo unde se potriveste ca nuca-n perete.
da! yo il vreau putin dupa gratii, macar pentru tupeul, rudimentar si tembel ,de a se pune (pe sine:)) ) de-asupra legilor si normelor morale si ale bunului simt.

breee,vremea ta,efemera de altfel,se incheie ,pac-pac
m-ai inteles????
ha-ha-ha

go back to the cave!

ps....tipul a fost desemnat ,in Franta,bravul castigator ,anul acesta,al "titlului" de mare exceptie: "PROSTUL ANULUI!!!... pentru imaginea de mai jos


bv,la mai mare

Aricus

Toamne rosii si scanteietoare.Anotimpuri maladive.Fiori reci pe sira spinarii.
In vara care s-a jertfit ,ludic ,pe coarnele atemporalitatii ,am fost un greiere.Mic,negru,scripcand acorduri ruginite pe arcusul frunzelor de nuc.Si n-am avut timp sa adun bobul salvator,bobul care ar fi germinat un crampei de existenta perena.Inevitabil a venit zana melopeelor,cu praful ei de mucegai si camfor,siluind organic nevoi si simtaminte.Armonia cromatica s-a degradat.S-a preschimbat intr-un suvoi colturos de seva ,revarsat peste lume.
Prodigioasa intalnire cu rodul pamantului!
Acum toamna s-a cam dus,chiar daca ,in balansoarul mistic al timpului ,inca nu-si legana aripile obosita iarna.
Metamorfoza grauntelul e evidenta.Metamorfoza mea se intampla lenes.Scripca s-a preschimbat in tzepi,multi tzepi,milioane de tzepi.Toti indreptati cu amurgul ascutisului spre rasarit.Saltul sprinten ,apanajul oazelor si luncilor proaspete,s-a molcomit,asemeni mersului greoi si plictisit al norilor.
Hm...,nici eu nu mai sunt un greiere.Sunt un drac! Un drac de arici ce-si zgarie umbra pe sub fosnetul languros al frunzelor ,odata pofticioase de viata.Sunt un arici ce-si cauta rivalul.Totul din nevoia inclestarii metempsihotice,conditie fireasca a unui rezultat perfect.Unul va scuipa iarba fiarelor- spaima lacatelor facute si nefacute.Victorios,am sa inalt,in bolta firii,cantarea ferecatelor lumini.Nimic nu-mi va opri umbletul apasat, nascator de pasi marunti de promenada.Si am sa urc o mie patru sute nouazeci de trepte...spre abis.Dar,inca iarna nu-i,iar purgatoriul dintre ruginiu si alb nu-mi zgandara pornirile gregare.Doar vegetez ,puturos, in larva diminetilor ce vor sa vie.
Sunt un arici bolnav...bolnav de dumneavoastra VIATA!!!

something about u

imagineaza-ti un crampei de lume undeva la hotarul dintre vis si realitate,atunci cand primele boabe de roua saruta duios gingasele petale ale nuferilor.flori dalbe.ninse in iarna vietii vechilor poeti ce condeiau ,dintr-o suflare, culoarea buzelor tale odihnite pe violetul cerului, in fapt de seara.ai vazut?.deja a mai trecut o zi in care freamatul pleoapelor tale da viata universului meu.
stii...,intre mine si Dumnezeu n-a mai ramas acum decat aerul,nemarginit !
cand il voi respira pe tot ,voi fi gata pentru marea calatorie. sper doar sa nu ancorez in portul satanei.
si chiar daca!...,imi voi inaltza atunci, pe cel mai inalt catarg ,holograma chipului tau,in semn de port bonne heureux.
si surasul cristalin al buzelor tale va fi vantul la pupa ce-mi va umfla panzele dincolo de paludesul batranului Stix

ciripituri...

...si stele-n ochi ti-au dat sa porti
si valuri mari de flori pe tample
si mana mica sa se-afunde
in labirintul 'naltei bolti
*
...acolo unde mandra luna
isi odihneste-n zori cununa
sa mi te caut tot socot
cu versul meu de om nerod,
am sa te cant mereu in mine,
cu lautari din zari straine;
pot sa te vreau,si n-ai ce-mi face
un dor nebun la foc se coace,
cu mii de fluturi pe coline,
ingemanata-ntre suspine
stai singura scluptand un rug,
cu gandul sur pulsand in vine
de dorul toamnelor de plusi,
sub cerul inegrit de tus
pe unde stelele se scurg

adio dar te port cu mine....

INTRE vIS SI rEVERIE...

...am sa las zambetul ploapelor tale sa-mi lumineze zorile puturoase,in care somnul crispat se lasa greu alungat din cearsafuri. am sa stropesc cu lacrimile mele umbra pasilor tai,plamadita de reavnul pamantului...

***
intr-un colt subtire de camera se naste purpuriu inceputul visului in doi.promisiunile inca plutesc molatec in camera,iar parfumul de mixandre se odihneste in parul proaspat spalat ce mangaie dragastos perna.
-doamne cat e de frumoasa!!!
a adormit fericita,dupe ce indoielile, ce-i stransasera inima ca 'ntr-un cleste febril ,s-au spulberat.
am inteles intr-o clipa cat sunt de implinit!
zambetul nevinovat, pliat pe scobitura sufletului meu, m-a imbatat in acel amurg inspirat de decembrie.o prtocala.un banal fruct,avea sa lege insiduos doua fiinte, atat de diferite si totusi de un magnetism total. magia sarbatorilor si condescententa chicotitoare a demiurgului au pus praf de stele in mainile unor straini perfecti,legati ciudat,de un nume.
"Dumnezeule, dacă aş avea o bucată de viaţă... n-aş lăsa să treacă nici o singură zi fără să le spun celor pe care-i iubesc cât de mult îi iubesc!"
... cea care impletise sperantele cu fuiorul tineretii ei, si-mi daruise liniste si bucurie,merita iubita pentru totdeauna. insa uneori ,"totdeauna" nu-i de ajuns,"totdeauna"- este un numar al naibii de finit,iar cand primesti totul neconditionat,mandria prosteasca iti schilodeste ratiunea.pe cat e de magic momentul de 'nceput,pe atat de amar sfarsitul...
o suvita rebela ii gadila buzele sangerii pe care se odihneste minutul dintre facerea lumii si diluviul universal.sprancenele lungi si negre,de un abanos aproape perfect, tremura imperceptibil.e semnul unui univers oniric ce se executa militareste in spatele ploapelor ce-i acopera cafeniul ochilor. privirile-mi coboara rabdator pe linia dulce pe care gatul alb ,spumos, o descrie pe orizontala.apoi,dintr-o falsa pudoare, atentia imi poposeste, asemeni drumetului ostoit de colbul drumului nesfarsit,pe vesmantul care acopera neglijent,trupul EI..., trupul care se daruise voluptos si totusi inocent ,pe altarul dragostei-ofranda adusa puritatii.
atata liniste!
chiar si ingerii par ca ezita sa-si glasuiasca odele aduse netarmuritului. ma ridic greoi,aproape mecanic,asemeni unui robotel ale carui bateri incep sa de rateuri.
doamne...n-o merit! si totusi sunt atat de fericit.
n-am inteles, pana acum, de ce clasicii cantau poezia iubirii. am privit indoielnic pornirile boeme si exodul in cavalcade indracite ,cu care sufletele preapline se revarsau de la un pol spre altul.hm...,literatura spumoasa! teluricul brut al concretului de zi cu zi nu poate lasa loc elucubratiilor subtile. asa gandam atunci cand aripa erosului cret nu-mi vantura parfumul lirismului pe sub carapace.
...dar iata ca a aparut EA,eterna EVA ,care strengareste a stiut sa-mi franga lacatele ce-mi temnitau inima.atat de rupta,carpita nepriceput si tainuita adanc,adanc.o inima ce indurase stoic strambatatea unei defuncte povesti fara cap si fara coada. cum dumnezeului o fi ajuns la ea? cum intr-o simpla atingere fragmentele s-au liantat?
apasatoare enigma!!!
deschid usor fereastra, iar cerul gaurit de stele se inghesuie nepoftit in odaie.luna galgaie rosiatica incantatii neintelese. frigul asternut peste lume isi pune epoletii si pe umerii mei.un fior imi electrifica intreaga fiinta.o umbra-si falfaie rigid aripile foarte aproape.e o pasare de noapte,ratacita, tipandu-si nimplinirile.
am inteles ca voi gresi inca o data. n-am ce face,destinul implacabil ranjeste de dupa un nor alburiu,disonant. inchid repede fanta spre realitate.ma intorc cu ochii inlacrimati si caut disperat spre povestea care se tese intre faldurile asternutului.
oh...,nu din nou!
e atat de inocenta,atat de dulce,atat de .........
***
-hei,trezeste-te ca s-a terminat week-end-ul!!!
privesc fara sa vad.caut fara sa gasesc.percep fara a pricepe.sunt singurul oaspete neprietenos al patului,iar parfumul mixandrelor nu-i nicaieri.limba mi-e amara iar ochii cercanati.sunt bolnav de o boala imbolnavitoare.
Ea nu-i. poate n-a fost niciodata!
-buna dimineata!
o voce familiara ma smulge definitiv din reveria vecina comei...
-buna dimineata!
...ei,chiar e buna dimineata asta?!

***
...am sa las zambetul ploapelor tale sa-mi lumineze zorile puturoase,in care somnul crispat se lasa greu alungat din cearsafuri. am sa stropesc cu lacrimile mele umbra pasilor tai,plamadita de reavnul pamantului...