De sarbatori,sufletul ar trebui sa se imbogateasca.
De sarbatori, ar trebui sa fim mai buni,mai umani.
De sarbatori, mirosul de rasina excita nasurile mici si inghetate de crivat...sau ar trtebui sa se intample asta.
De sarbatori, aromele de scortisoara,migdale si praf de copt ar trebui sa transforme bucataria intr-un coltisor de rai,in care vigilenta blajinelor bunicute,cu flori de omat la tample,este voit lasata de o parte.
De sarbatori,clinchetul nefiresc ,parca, al clopoteilor ar trebui sa patrunda insiduos pe sub piele,nervuri,limfa...pana in maduva intregii fiinte,facand-o sa vibreze.
De sarbatori, ramosul ar trebui sa se "odihneasca"rumen,avand bine prins intre dinti un mar pofticios de rosu.
De sarbatori, nimeni n-ar trebui sa fie singur.
De sarbatori, IUBIREA si IERTAREA,ar trebui sa stapaneasca pamantul,inlantuind partea mohorata a pornirilor launtrice.
De sarbatori, ar trebui sa zambim zambetul inocentei,rasturnat in apele cristaline din ochii copiilor.
De sarbatori...
Dar cate din toate astea se mai intampla?
Cate case respira verdele crud al sperantei inmanusat intr-o cetina de brad?
Cate lacrimi uda colbul plictisit de uitarea zapezilor?
Cate maini mai mangaie crestetul plecat al pruncilor?
Cate stele se desprind un pic de pe bolta,pentru a impodobi cositele mandrelor curtate timid de alesii lor?
Cate povesti nemaiscrise se sfarama intre limbile mistuitorului apus?
Ufffffffffff,
Si cate si mai cate...
Spunea cineva ca omul devine batran abia atunci cand ii imbatraneste sufletul,nu cand vor anii.
Asa ca,pentru toti cei care n-ati uitat sa visati,pentru cei care mai aveti un pic de foc in vine,pentru cei care va hraniti copilul din suflet cu bucuria sperantei...,bunul Dumnezeu sa va dea drumul drept si lumina vietii!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu