Aricus

Toamne rosii si scanteietoare.Anotimpuri maladive.Fiori reci pe sira spinarii.
In vara care s-a jertfit ,ludic ,pe coarnele atemporalitatii ,am fost un greiere.Mic,negru,scripcand acorduri ruginite pe arcusul frunzelor de nuc.Si n-am avut timp sa adun bobul salvator,bobul care ar fi germinat un crampei de existenta perena.Inevitabil a venit zana melopeelor,cu praful ei de mucegai si camfor,siluind organic nevoi si simtaminte.Armonia cromatica s-a degradat.S-a preschimbat intr-un suvoi colturos de seva ,revarsat peste lume.
Prodigioasa intalnire cu rodul pamantului!
Acum toamna s-a cam dus,chiar daca ,in balansoarul mistic al timpului ,inca nu-si legana aripile obosita iarna.
Metamorfoza grauntelul e evidenta.Metamorfoza mea se intampla lenes.Scripca s-a preschimbat in tzepi,multi tzepi,milioane de tzepi.Toti indreptati cu amurgul ascutisului spre rasarit.Saltul sprinten ,apanajul oazelor si luncilor proaspete,s-a molcomit,asemeni mersului greoi si plictisit al norilor.
Hm...,nici eu nu mai sunt un greiere.Sunt un drac! Un drac de arici ce-si zgarie umbra pe sub fosnetul languros al frunzelor ,odata pofticioase de viata.Sunt un arici ce-si cauta rivalul.Totul din nevoia inclestarii metempsihotice,conditie fireasca a unui rezultat perfect.Unul va scuipa iarba fiarelor- spaima lacatelor facute si nefacute.Victorios,am sa inalt,in bolta firii,cantarea ferecatelor lumini.Nimic nu-mi va opri umbletul apasat, nascator de pasi marunti de promenada.Si am sa urc o mie patru sute nouazeci de trepte...spre abis.Dar,inca iarna nu-i,iar purgatoriul dintre ruginiu si alb nu-mi zgandara pornirile gregare.Doar vegetez ,puturos, in larva diminetilor ce vor sa vie.
Sunt un arici bolnav...bolnav de dumneavoastra VIATA!!!