de ce ma cititi???

sentimente atarnate-n cer...bob cu bob

A trecut ceva vreme de cand am "claparit" pentru prima data aici.
ce vina o avea "spatiul" asta de-mi suporta manzgalelile?
o ofranda adusa cui???
odata era ,printre muritori, un tip cu o credinta bizara, cel putin pentru bipezii zilelor noastre.
nenea asta(n-am sa-i mai dau numele) scria bine.scria foarte bine. si ce credeti ca facea cu pagina "bien remplie,ecrite avec attencion(...)" ???
hm...,de ce am impresia ca v-am mai stresat cu povestea asta?
ok,nu mai continui,era vorba de ofranda.
ideea e alta.
spre surprinderea mea sincera,am descoperit ca textele mele sunt si citite.
persoane pe care nu le-am mai vazut de un secol,sau figuri de care cu greu imi amintesc(sau imi aminteam)m-au abordat,marturisindu-mi ca "ma citesc"
oameni buni...de ce?
evident ca ma bucur.nu-s chiar atat de...(la naiba,am uitat cuvantul si-l aveam pe limba),atat de trufas ,incat sa nu recunosc.
aprecierile lor le trec sub tacere ,pentru ca nu-s obisnuit sa mi le insusesc.
mie,sincer,blogul in sine nu-mi excita sinapsele.nu ma gadila decat arareori intelectual.parca lipseste ceva,sau poate sunt lucruri de balast.
am primit si critici.nicio grija.
ei,astea ma incarca mai mult.mi se par mai constructive,mai firesti.
deunazi,cineva imi spunea ca-i place cum scriu,dar parca-s usor efeminat in exprimare.
mda,trebuie sa recunosc ca are dreptate.si eu ma gandesc ca se pliaza mai mult pe firea unei femei.dar stiti cum e,ce(cum)simt aia (asa)scriu.
compromisuri mai fac doar cu gandurile mele.niciodata cu sentimentele.p-astea le culeg bob cu bob din cer si le asez intre ..."roadele pamantului".