ratacire

stii,azi m-am plimbat un pic.cam cat o eternitate.de fapt,vreo doua ore adunate intr-un bob de naut spanzurat la gatul gros al timpului.
am luat aer...cum se zice.aer mustind de bivoli rasculati peste ogorul parjolit de copitele lor nebune. am haladuit cu folos.si am strans o adevarata colectie de cornute bezmetice,cu un fluier.un fluier de smirna cioplit din trupul unui christ rastignit pe jumatate de rug. de fapt,o tufa de coacaz plansa de zborul berzelor adormite pe pat de zapada.
asadar,am bivoli si berze.un amalgam de nari sforaitoare asezate cuminti peste pliscuri portocali.
ce aratari!
privesc umbra zborului lor, pe campuri sarutate de diluviul lacrimilor tale ruginite.
am bivoli cu berze la chimir.
dar ce folos?!-am avut candva o ...lebada.
azi am alergat din nou dupa zborul ei.o lebada logodita cu alaiul nuferilor,sub bolta scorusilor pintenati.
da,am alergat un pic.si intre doua batai ale inimii am perpelit ganduri la protap.mi-am pus maini de faun,cocotate pe un colt de cer.si sub bolta sparta am poposit...sa ma inchin.la soclul tau de aur si tamaie,tragand in haturi de fistic,povara genunchilor sapati intr-o umila rugaciune.
dar ce folos?
s-au brodat deja intre noi cinci cai lactee.presarate cu zmalt de stele-logostele ce asfintesc in clipiri de pleoape.jocul lor secund imi rascoleste ,inca, pustiitoare universuri.tabloul chipului tau.
da,azi m-am plimbat un pic.
de fapt am ratacit printre noi...