firimituri...

ca un blestem te-astept sa vii,
cu galbeni fluturi pe campii,
protapi cu ingeri rumeniti
de dor si antice cainti,
balsam de nuferi sangeri
peste umori sapate-n gri-
trupuri de lut sfaramicios,
cu rani adanci sapate-n os;
damnata Luna de granit,
umpluta cu naluci si mirt
in spovedanii nestiute,
cu heruvimi dansand pe punte,
salbatice lumini de far,
destelenite in umbrar;
la ceasuri grele sub catarg,
cand valul te izbeste-n larg
de geamul meu intunecos,
cu spume,strabatand sticlos
pervazul,storul si perdeaua
spaland fierbinte dusumeaua;
stapana noptii de argint,
schimbata-n duh la rasarit,
ca un blestem te-astept sa vii
cu ramurici la palari,
de holteiande nebunii,
a celor ce o data vii-
au fost in lumea de clestar,
de care nu mai am habar.
cu slove de amar te cant,
dormind sub stelele de vant;
la cantatori sa ma (re)nasc,
intr-o secunda,pe un vreasc
ce focul strasnic il trozneste
si-n dor,de dor il ostoieste.
te chem ca un blestem sa vii,
sa facem doua cununi:-
in prima,sa te leg de cer,
ca pe-un bezmetic menestrel
ce scripca nu si-o poate tine,
printre pahare si suspine;
in ce-a de-a doua marturie,
pe o bucata de hartie
te stilizez, discret,sprintar
ca pe-un bondar pe felinar,
orbit de palida lumina,
murind in tihna ei deplina;
te chem ca un blestem sa vii
sa te asezi la capatai!
si visul,visului dintai,
in somn de ingeri stravezi
sa-mi pui pe frunte ,descantat
un colt de bolta,sfaramat
si praful ei de cer stelat
presara-mi repede pe pat:
doi cerbi de nea,cu mot in frunte
si patru ciute rascornute,
cu bot de umede carari
un snop de iepuri,cu licori
stropiti din plin pe abajur
si iarba dracului ...in jur,
veioza cu luciri dracesti
sa-mi scanteiezi in somn povesti,
cu feti frumosi si mandre june,
spalandu-si buclele cu mure,
inmiresmate sanziene,
ce sa-mi descante in troiene
de inima facuta scrum,
sa vreau,sa pot sa ma supun;
tu doru,vino de-mi alina
in noaptea asta,zau,nebuna
sa-mi talmacesti,dupa altar
al tineretii vis frugal,
cu senectutea...la plural
te chem sa vii!