"M am nascut acolo unde s a nascut durerea -la subtioara lui Christos"
Mi au ramas pentru multa vreme in minte cuvintele,mestesugite in filigran, ale marelui Fanus Neagu.
Trebuie sa marturisesc ca nu cred intr o religie relevata sau mai bine zis, nu mai cred in eterna izbavire,in plimbarile lipsite de oniric,pe sub baldachine de struguri , langa izvoare cristaline ce strabat, nervos,RAIUL. Nici fumegandul, smolatic ,al IADULUI nu mi stimuleaza sinapsele. Antropomorfismul sintactic ma impiedica sa ingenunchez in fata obsesiei mantuirii eterne.
N-am adus pe lumea asta, o data cu intamplarea nasterii mele,nicio meandra in elipticul sens de miscare ale planetelor. Universul nu si-a oprit foalele gazoase, cu care umple spatiile, punctiforme ,dintre n'spe mii de galaxii.
Atunci ,pentru ce sa speculez pe marginea unei recompense psihedelice?!
Intr-un ochi rasturnat ,maniheistic,nu cred nici ca efemera mea trecere prin colbul lumii,sa fi produs seisme orgonice,intabulate intre copertile unui ceaslov atotcuprinzator,in care un heruvim scrijeleste trecerea veacurilor!
Asa ca, pentru ce sa ma tem de eternul purgatoriu, mirosind a pucioasa si paludes...?
...Si cu toate astea, nu neg un Christ, obosit de cataplasmele unui neam omenesc- plictisit de viata- inainte de a o trai.
Un Christ ,care a simtit cu epiderma si a patimit la subtiori. Nu, romanii nu i au schingiuit falangele sau tamplele. Corpul sau, eminamente uman, a cedat in momentul in care unghiul ,aproximativ echeric, dintre brate si trunchi, a cuprins intr-un oftat scheletic, gura de orizont sangeriu, nascut sa marturiseasca supliciul omului mutilat de catre om.
Niciodata fiinta asta androgina, n a cunoscut forcepsul surghiunului mai abitir decat sub pecetea spelba a religiei. Niciodata moartea nu si a potolit setea cadaverica, mai silogistic ,decat sub intersectia rosie a crucii.
Toate florile mucegaiului au la baza o samata rea, religioasa.
Toleranta nu are congruente pliabile pe invataturile prelatilor. Imi iubesc aproapele, dar ii infig unghiile in grumazul de necredincios abulic.
Tavalesc colbul stergarelor asternute peste dalele reci din biserici si temple, prosternat in fata divinitatii inchipuite, dar nu uit ca, la iesire, sa sterg biletul la loto pe moastele scoase la pupat.
Nu i in intentia mea sa fac un proces de constiinta...inconstientei. E doar un defuleu, duodenal, strans in spasmele unui reflux suprarealist.
Cei ce vor dormi, in spirit, in viata asta, nu pot specula(cum mai spuneam) asupra "desteptarii" izbavirii eterne....
Faust se plangea ca pronia ii sadise,hoteste,doua suflete in piept. Si cu toate astea... niciun pic de ratiune. Doar simtiri bivalente, versatile.
Ei bine, vreau sa simt durerea la subtioara mesianica.
Mantuirea e in constiinta, niciodata in edemul exaltarilor tabulistice.
...Si astfel, imi rezerv dreptul la luciditate,suferinta si impacare.
Detractorilor, le ofer, cu ingaduinta, condica de reclamatii si sugestii.
Scrieti, prieteni,si slovele va vor elibera!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu