E inca ianuarie si mustatile carunte ale iernii ating pamantul.Cerul brazdat de vrabii gazduieste norii plansi in boabe de struguri uscati.In aer se simte umblet de placinta cu dovleac,spre preacucernicele plecaciuni ale narilor impodobite cu stelute albe de ger.
Zapada isi strange in graba camasa de noapte uitata ,lenes, pe dintii crapati ai copacilor.E zambet de corb peste vai si planset de cerb pa carari.
Aici,unde vara graurii diafani calareau tufele de muri,acum canta pietros vantul.In burta mamei Gaia dorm ursii-somn rasturnat.Gandacii de mai isi tes larva din barbiile ascutite ale firului de grau neincoltit.
Ma rup,o clipa,din reveria tabloului grabnic manzgalit de curcubeul penelului divin. Creatorul tocmai a mancat un colt de luna la cina si acum se imbaieaza la subtioara dealului,acolo unde timpul a atipit. Obosit, a pus tampla peste lume,intinzandu-si osul ruginit spre zambetul raiului.
Pun lenes stangul in fata gambei drepte. Nesuferite legi ale firii! Imi tipa vested in ureche:
-daca nu termini pasul o sa cazi in fund !
Ce noutate?!... In viata mea,trecuta asemeni cocorilor pe fruntea lunii,onorabilul meu fund a sarutat prundul rascolit. De prea multe ori. Am fost, din amurg in sanul zorilor,un titirez nebun cu cheia stramb invartita de o mana de fum.
Caut,din privirile pasilor, gradinile de varza unde iepurii pufosi de caramel rumegau pofticios crestele frunzelor bolnav de verzi.Caut parfumul plopilor la umbra carora se coceau cete de vulpi si lacrimi de fluturi.Caut si nu gasesc.Vara-i departe cu braul ei de grau perpelit la focul ragusit al soarelui.
As incaleca o pulpa de cerb care sa ma duca spre fantanile dorului. Si o data ajuns acolo,sa pun la porti o gura de lup ca frigul indoielii sa nu ma muste.
Fantani cu apa tanara.Fantani cu pesti fosforescenti sagetati de nisipuri decojite.
Si daca vara-i departe,ma imbat de tine-iarna cu coarne sugubete.Ma imbat ,bandu-ma pe mine din potirul albului tau de margean.
Hmmm,am sufletul strapuns de sulita vazduhului calator.Am ochii plansi de dorul cireselor tarziu date-n parg.
Dar...e inca iarna si nebunia anului, proaspat nascut la tivul stelelor ,imi bate la hornul viselor.Vise cu castani pofticiosi de ploaia unui iulie motzat.Castani -la umbra carora carduri de fecioare,cu licurici in pumni,semana descantec de foc.
Mi-e pofta de placinta cu dovleac!
Mi-e pofta de sangele viilor,dumnezeiasca podoaba ce curge pe pamant din sanul ingerilor.
....Te salut LUME.Mi-e tare pofta de tine !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu