Chapeau

Am facut, de cateva ori, tapaj despre sinceritate. Si stiu ca romansii sunt suspiciosi de la mama natura. Abia asteapta sa ti rada in nas si sa te arate cu degetul, suspectandu te ca papi cacat. Mno, de regula nu ma doare de gura lumii, dar pentru ca tot am fost provocat, a propo de un subiect delicat, hai sa l si lamuresc. Ca sa nu mai moara magaru' de drum lung si prostu' de grija altuia. ;)
Bun,... de ce nu am cautat sa ma implic intr o relatie pe care s o duc spre finalitatea cu clopotei, grau, porumbei, cununa si alte d astea ?
Poate o sa sune, pe alocuri, cinic, dar lucrurile stau fix asa:
De cate ori mi am pus inima pe tava, respectivele au avut grija sa mi o calce in picioare. Fie de amuzament, fie dracu mai stie din ce motive. Nu neg ca e posibil sa fi ranit si yo, dar n am facut o niciodata intentionat. Ba chiar am incercat sa fiu sincer si sa explic din capul locului ce vreau si ce nu vreau. Ulterior, pentru a evita frustrarile si dezamagirile lacrimogene, m am angajat exclusiv in povesti foarte complicate. In traducere libera, am "iubit" femei aflate deja in alte relatii. Fie aveau iubiti, fie logodnici, fie soti. Cu timpul am inteles ca nu exista femei care sa fie fidele, ci doar femei care nu au gasit inca tentatia sau motivatia potrivita, asta ca sa citez din clasici. Stiu ca orgoliul va indemna cateva reprezentante ale sexului frumos sa ma ocarasca pentru afirmatie. Nu e noua, am mai folosit o candva. Si daca nu sunteti de acord, n am sa ma obosesc sa intru in polemici. Revenind,...am preferat genul asta de artificii, de pseudorelatii, din dorinta de a nu sfarsi cu dezamagirea in buzunarul de la piept. Un psiholog ar putea concluziona vrute si nevrute, dar nu ma atinge prea tare.
Ce n am facut insa, si n am sa pot face, e sa mi bat joc de femeile respective. N am incercat sa le creez probleme de niciun fel. Am pastrat discretia si cred ca un astfel de gest a fost mai mult decat apreciat, ramanand in relatii normale, umane, dupa incheiere. Stiu ca femeile care aleg sa insele o fac rare ori din cochetarie sau manate de instincte reprobabile. Unele poate sunt curioase. Majoritatea o fac insa pentru ca undeva in sufletul lor exista un gol, o neimplinire. Pentru ca o femeie nu insala numai fizic. Atat cat o face, pune suflet. Sau imi place mie sa cred.
Nu vreau sa insinuez ca am facut, vezi doamne, fapte bune, ca am oblojit rani si ca am umplut goluri. Sigur a fost si asa, pentru ca am avut parte de niscai confesiuni de genere. Dar nu s manat de astfel de vanitati. Stiu doar ca au fost povesti frumoase. Stiu ca partenerii lor n au aflat. Si ce nu afli n are cum sa te raneasca, nu?
Poate au ramas ceva regrete duioase, poate si ceva urme, chiar unele extrem de concrete, palpabile...Dar, cu siguranta, au ramas momente absolut deosebite, apreciate la superlativ de catre amandoi. Si a mai ramas ceva. Din pacate, a ramas, in mintea mea, teama. Frica de a nu se intoarce roata. Ma ingrozeste de a dreptul gandul ca as putea sa am o iubita / sotie care sa si gaseasca te miri ce curiozitati sau alinari in alte brate. Nu e un mod sanatos de a pune problema. Sunt constient, dar sunt o persoana extrem de "egoista". Ce i al meu ...musai sa fie doar al meu. :P
Cam astfel stau lucrurile.
Fireste ca pot fi blamat, tras de urechi, mustruluit etc. Se poate comenta in fel si chip, insa nu din dorinta de penitenta las randurile de mai sus. E doar o stare de fapt pe care am ales sa o fac publica si, ca atare, mi o asum. Poate se va schimba dinamica intrebarilor, curiozitatilor :)
In final, un gand bun pentru toate cele care au ales sa imparta cu mine zile, luni sau chiar ani...Sper ca am ramas ca o poveste frumoasa, chiar daca iesita din normele sociale, si nicidecum ca o lectie aspra.
Sarutari de maini si imbratisari tuturor. Cu toata recunostina si caldura de care sunt in stare