Blank...si de la capat

Ca rasa, ne pasc momente de toatala ocluzie a matului pe care il avem in prelungirea gatului si pe care unii, pretentiosi, il numesc creier.
(Pe care nu-i apuca, uneori, manifestarea crancena a ipocriziei, sa ia un diazepam si sa se culce ! :D )
Cum stai, asa, constipata, si iti trece singurul gand neprajit...Ba, ce rahat o mai face el?!
In sinea ta stii cu siguranta ca nu-ti pasa nici cat negru sub unghe de respectiva persoana sau cel putin, nu in momentul ala. Da esti plictisita. Casti, si deschizi o casuta de chat...

(twist)

Ea: Hei, buna
Tu: Oooo, buna. Ce surpriza !
Ea: (emoticon cu limba scoasa) Ce zici ca mai faci ?
Tu: (emotionat de-ti tremura chilotii-n cur) Nu prea bine..
Ea: Pai?
Tu: (cu degete tremurande, incepi sa scrii, cat mai detaliat, doar-doar ii starnesti niscai gadiliciuri intelectuale, macar)...Pai uite, bla-bla-bla-bla...si te descarci vreo 20 de secunde. Ai face-o mai mult, caci ai o gramada sa-i marturisesti, dar iti zici ca tre' sa fii rezonabil si sa n-o plictisesti. :D
Ea:..................blank...........
Astepti cacat pe tine sa-ti raspunda.
Tu: mai esti?, ai fugit?, esti ok?...offff :(
Ea:........blank.......( off line)
Ti se stramba botu' intr-un rictus ce aduce cu imaginea unui c&*^r rosu de maimuta :D
Ramai, ca prostu' cu ochii beliti la ecran, asteptand sa redevina "activa"
...Dupa o juma' de ora te taie o pisare de zile mari, da' strangi din fund, incrucisezi picioarele si icnesti ca o broasca gata sa avorteze un elefant. Doar n-o sa te duci la buda si sa ratezi vreo reactie a ei (!?!)
...Dupa inca zece minute, fugi sa urinezi, totusi, pentru ca nadragii sa scape uscati. Revii la monitor si constati ca statusul e la fel de intepenit ca si inainte. Ba parca si rade ironic la tine, in timp ce-ti transmite subliminal: bouleee, teapa! o doare-n cur de tine !
Adormi, fara sa-ti dai seama, cu capu' pe tastatura.
...Dupa 3 ore, un clinchet iti loveste ciocanelele cu scarita timpanului cu tot :P
Deschizi ochii ca lovit de tren, iti stergi firicelul de bala care s-a scurs linistit pe la coltu' gurii, si citesti.
Ea: (active now) NASPA !
Tu (fericit nevoie mare pt ca a raspuns,chiar si dupa o eternitate): Eh, nu-i bai...,tu ce mai faci? cum esti?
Ea .....blank.....
***CONTACT OFF LINE***

Scrisoare deschisa catre o hahalera

O vorba din batrani spune, extrem de plastic si sugestiv, cum ca: "daca te bagi in mocirla te mananca porcii".
Manat de respectarea aceastei cugetari de duh, am evitat sa am o pozitie a propo de prestatiile si elucubratiile nesanatoase ale unui personaj de "trista figura". As fi foarte indreptatit sa l demasc pe ipochimen, deoarece il cunoasc ca pe propriile mi buzunare. Insa, nu vreau sa i fac reclama, nici macar negativa. Nu merita!
L am banuit multa vreme de faptul ca sufera de vreun sindrom christic. Ca nu pricepe faptul ca el e fix exponentul mizeriei moralicesti pe care o infiereaza, cu manie proletara, in spatiul public valcean.
Acum cred cu tarie ca omul e atat de pervers, incat face un titlu de glorie din caracteru i infect, pe care l si cultiva cu mare grija. Daca n ar vedea barna din miopi i ochi, in timp ce se lamenteaza de paiele din ochii altora, m as limita la a l privi cu condescendenta, insa rusinea asta de om e atat de insiduos, mai ceva ca o vipera cu corn, si s convins ca stie ce hram poarta. Pentru cei care l asculta, putinei la numar(habar n am de ce o fac si aia), tipul, prin combativitate, poate avea, cumva, alura unui Don Quijote, a unui Sisif blestemat sa si duca muncile intr un tinut al Gorgonei. Pentru cei care il cunosc personal, sentimentul de repulsie si evacuare duodenala este definitoriu.
Maestre, se cheama demagogie imputita sa vorbesti si sa infierezi practici murdare, in timp ce tu insuti le folosesti. E mizerabil sa faci spume la gura de lipsa unora de empatie si moralitate, cand tu ti ai vinde sufletul, ala mic si negru, pentru o caciula de bani.
O stii p aia cu vulpea la struguri? O stii foarte bine, caci de cate ori te a "manjit" cate unul pe care l ai "bestelit live", ai schimbat macazul. Fix ca ultimul om ce esti, de fapt.
Yo ti am mai spus o si insist sa ti o repet. In Universul asta mare si rabdator functioneaza niste legi imuabile si impartiale, care platesc fix, la centima, dupa faptele fiecaruia. "Fufa" aia de karma, mai devreme sau mai tarziu, te loveste si te da cu curul de asfalt. Nasol e ca, desi ai simtit o de cateva ori, n ai invatat nimic. Nu esti in stare sau inima ti e definitiv corupta in rau.
Te as intreba daca stii de ce s a spart Humpty Dumpty ?, dar lecturile tale s au limitat la cartile de poker, indeletnicire in care nici macar nu excelai. Iti fac un pustiu de bine si te luminez yo: oul ala s a croit pentru ca a cazut de undeva de foarte de sus. Nicio legatura cu tine, daca vorbim de inaltime. Pentru ca n ai ajuns, si n o s o faci niciodata, pe vreo culme. Cel mult, pe culmile nimicniciei omenesti.
Ce rahat vezi seara cand te uiti in oglinda? Si daca ti vezi vreodata adevarata fata, cum dormi? Cred ca bine, caci nesimtirea n are remuscari si constienta, ;)
Si inca ceva,...poti sa faci temenele pe la biserici si sa te dai cu capul de pamant in 'spe mii de matanii, daca actiunile tale de zi cu zi sunt cel putin reprobabile, iar la capitolul caracter esti repetent de mult. Smerenia simulata nu pacaleste zeitatea careia te rogi. De acolo, de sus, se vede intai launtrul, apoi manifestarile teatrale. Si s tratate ca atare.
Fa ti o analiza de constiinta, repara ce mai poti din cacaturile cu care te ai facut cunoscut in diverse cercuri si abia apoi deschide gura!
Si apropos de vaicarelile tale cotidiene,...nu te poti plange ca ti se intampla lucruri nasoale, atata timp cat le ai facut insustit altora !
E nesanatos..

Sictir, nesimtitule !!!!

Teava si burlanul

Ma, ce aveti, ma, toate (exagerez un pic :P ) de sunteti lesinate dupa soferi, mecanici si instalatori? Nu ca as avea ceva cu respectabilele categorii profesionale. Nicidecum. E doar un puseu visceral. Atat. :P
Cu siguranta, sexul nu incepe intr-un stut si nicidecum nu se termina la blocul motor. :D
Una n-as auzi sa marturiseasca, blajin, cu ochii dati peste cap de pasiune :
-vai, tuuu, sunt amorezata de un speolog. Cum cerceteaza el pestera in adancuri, n-o face nimeni. 🤪
Sau de un IT-ist, cu ochelari:
-tu, fataaa, Marcel al meu, aseara in focul amorului, mi-a administrat un ctr+alt+dell de mi-a stins camera web :D
Sa inteleg ca va place bratul vanjos, vasilina, coturile si piulita de saispe... ?!?
Binee, nu zic sa dati buluc pe ginecologi. Nici voi n-ati vrea asta. Nu de alta, dar cum sunteti niste "misterioase", ce secret sa mai fie pe la ecuator ? Si dupa o zi aglomerata la cabinet, cu zeci de forme si culori in maini si-n fata ochilor, cu ce dorinta firbinte sa se mai aplece asupra problemei ?! 🤓
Unu normal, asa,...nu v-ar aranja ?
Era sa zic frizer, da' astia se bosumfleaza ca nu le spuneti hairstylisti in loc de "iubi" . Si in afara de souvage, n-ar sti sa
va ia pierdut pe la spate. Decat poate tot pe un confrate.
Care va sa zica, hai sa rasfoim impreuna nomenclatorul de aptitudini si meserii, poate - poate iese de-o vacanta...tematica ! 🐃😃

PS. Pentru cei vexati de expozeu,...luati un piramidon. Cu apa. 

13 august 2019

Sunt trecuti mai bine de zece ani, cred, de cand te-ai facut nevazuta. N-am reusit sa-ti iau urma, asa ca strig :
Pierdut una bucata Georgiana Codreanu. Super tipa. Genial prieten.
O declar dezirabila, grata si avenita.😊
Gasitorului, recompensa: 5 mure de smarald, un unicorn purpuriu si o ploaie de stele.🦄✨🌈
Hei, Georgy !,...in fiecare zi te uit putin, si' n fiecare luna a lui gustar renasti. Mai salbatica si mai rotunda. Asemeni Venerei zamislita din spuma marii...🧚‍♀️
Stiu ca esti bine. E tot ce am aflat.
Mi-as dori sa te stiu si fericita.
...Atat de aproape si totusi o Perseida in goana lumilor. Suratele tale au plans azi noapte pe cerul gaurit de stele. Te-am numarat in clipe infinite si te-am strigat pe numele meu. Ai vibrat intens, ca atunci cand recitai pentru teatru, plangandu-mi-te ca ti-e teama ca nu-i impresionezi.
Asta-i si ultima amintire despre tine, asta si planul de a vedea impreuna Perseidele, cocotati pe burta Lunii. Remember ?
Vise sublime, prieten drag !, in caz ca mai visezi ca odinioara.

...Caci nu-i asa?. Always is TIME FOR FUN !!!

 PS. ReGasit,... dupa niste luni bune de la publicarea textului pe un site de socializare.

 happy :P

Second hand

Ati vazut cum suna anunturile de vanzare de telefoane inteligente second hand? Umfla baietii in descriere de sa le faca de toata rusinea pe cele noi. :D
La doua cuvinte care proslaveau megabitii, ramii si carcasa, un tip baga de zor si cate o "raritate".
Ba, da daca coaja ta e asa rara, de n-a vazut muritoru', de ce c$^*cat o vinzi? Ti-e frica sa nu te prinda iecstraterestri cu tehnologia in poznar si sa te arda la mansarda ?
Apoi daca stiftu' e facut tandari, afli ca numa-i un picut fisurat, da sa moara ma-sa daca afecteaza in vreun fel ! 😁
Pai nu dau si yo termopanu' de la terasa?! Ce-s mai prost? nu stiu sa-mi vand marfa?! 🤓
Are numa' o dunga micaaaa, insesizabilaaa, pe mijloc. Da', al dracu sa fie daca n-o vezi la fel pe vecina care iese sa puna rufele-n c*^ru gol ! :P
Folia e acolo, pe toc, inca din fabrica. Mi-a fost prea lene s-o curat.:D
Are vreo 350 de giga de geam, picture in picture, ultra HD, da un pic patat de soare. Alea cu protectie UV erau mai scumpe. :P
Aveam si garantie. Zau ca da! Numa ca m-a taiat ieri de la o fasole cam ranceda si deh...'A man's got to do what a man's got to do.' 💩😁 hitu' verii :)
Ieftinescu, manca-ti as ! 🤩 O si dam la negociala, da' numa' in limita bunului samt. La schimb, pretul creste corespunzator si regulamentar. Sa n-avem vorbe !
Am zis !😎

Lasciate ogni speranza voi ch'entrate.

Faine vremuri mai traim si noi. ;)
O pandemie "ciudata" ne a prins cu chilotii n vine si cumva, ca o consecinta, tarele unei specii bolnave ies la iveala si supureaza.
USA e in pragul razboiului civil, daca n a si inceput cumva. Rusia isi forteaza medicii sa "se arunce de la etaj", in paralel cu manevrele lui Putin de a obtine puterea absoluta pe viata. Europa e convulsionata de o multime de probleme ce zgaltaie din tatani ideea de UE. Brazilia isi dezgroapa mortii vechi pentru a face loc altora noi. Si tot asa...
Fireste ca, urmand firul narativ, ajungem pe taramul asta cu pretentie de tara, care se numeste Romania. Aici avem in continuare politicianisti de joasa speta, care si trag tot jarul pe turta lor. Avem criminali din ce in ce mai odiosi-vezi cel mai recent caz de la Resita. Detinem recorduri greu de egalat la numarul si gravitatea avenimentelor rutiere. Avem cele mai tinere mamici de pe continent, dar refuzam educatia sexuala in scoli- unitati care sunt bune pentru orice, mai putin pentru educatie. Suntem fruntasi la numarul de avorturi. Batem fara rusine pe toata lumea la capitolele analfabetism si analfabetism functional. Patronii au in continuare cultul stapanilor de sclavi si considera ca au doar drepturi nu si obligatii in raport cu fraierul de angajat. Avem cea mai poluata capitala europeana, cele mai de cacat drumuri din uniune. Mortalitatea cea mai mare in ceea ce priveste bolile curabile, in acelasi raport cu Europa. Suntem pe locul al doilea cand vine vorba de pileala, intrecand Rusia fara nici cea mai mica urma de rusine, si batuti, daca nu ma insel, numa' de irlandezi. Suntem fruntasi in ceea ce priveste obezitatea in randul copiilor si adolescentilor in UE, adica mancam mult si prost si n am auzit de misacre. E vai de capul nostru cand vine vorba si despre infrastructura feroviara, cu o mini cale ferata realizata in 30 de ani. Siguranta imobilelor e un fel de ruleta ruseasca, adica verticalitatea blocurilor tine de magnitudinea cutremurelor si de pronia cereasca. Sistemele de irigatii, vitale pentru agricultura, sunt reprezentate de soborul de preoti care ies, din cand in cand, cu paparudele. Fruntasi la boli cardio-vasculare.
Si cu siguranta ca mai sunt muuulte aspecte de "mandrie nationala" care, insa, nu mi vin pe moment in minte.
Cu toate astea, avem, ca public, cel mai mare consumator de teleiziune de pe batranul continent, daca nu din lume. Si, fireste, cel mai mizer continut media.
Am tot spus o,...o natie bolnava si cu o educatie pana la genunchiul broastei va primi programe tv de tot cacatul, care sa i adanceasca prostia.
Astfel se stapaneste si se manipuleaza un popor. Cu Vulpita si Viorel. Cu Capatos si Maruta. Cu Antene si Manele TV etc.
Dragi compatrioti, pana nu vom folosi butonul rosu al telecomenzii, pana nu vom sterge de praf cartile din podul bunicilor si vom reincepe sa buchisim, pana nu vom avea discernamantul si responsabilitatea alegerii si formarii clasei politice, raul nu se va diminua, iar viata nu ni se va imbunatati. Chiar daca vom redeschide bisericile si vom face bataturi in genunchi de la matanii si pupat moaste. ;)
Pana atunci, toti moderatorii de show uri infecte se pise pe noi si ne spun, razand, ca suntem prosti, dupa care ne vor certa ca nu le facem statui. La fel ca si poltiticianistii. In timp ce ei isi verifica grosimea conturilor. Bani usor facuti pe stupizenia noastra, aproape ancestrala.
Dupa asa un tablou dureros de real, te intrebi daca nu cumva esti suficient de nebun si iresponsabil sa mai aduci pe lume un suflet nevinovat de copil. De cat sadism sa dai dovada, condamnad la suferinta si chin perpetuu o noua fiinta umana?
Poate ar fi mai bine, daca tot am fost etichetati ca exponenti ai generatiilor de sacrificiu, sa facem un pustiu de bine si sa ducem crucea asta pana la capat. Fara a lasa povara drept mostenire. Iar la sfarsit, sa tragem oblonul, sa stingem lumina si sa atarnam pe frontispiciul tarii indemnul lui Dante Aligheri, scris la intrarea in infern:
LASCIATE OGNI SPERANZA VOI CH' ENTRATE....

Morile de vant...

Dis de dimineata imi construisem in cap un expozeu. Ditamai dizertatia. Totul imbracat in tonuri inferioare. Imi suflecasem manecile moralei si pusasem pe sevalet un pastel de toata fala.
Eram croit sa dau de pamant cu naravuri, cu ipocrizii, cu fatarnicia si ingamfarea noastra cea de toate zilele. Caci nu-i asa?...sa arunce piatra cine-i fara de buba !
Nici nu importa de la ce m-am luat. Ce m-a taiat, asa, abraziv pe crestetul capului.
Nu mai conteaza toate astea pentru ca mi-am dat seama ca-i rost sa ma potolesc. Sa las excrescentele nervoase sa se fluidizeze, pentru ca, desi am apucaturi de Don Quijote, morile de vant, repezentate de tarele unei natii bolnave, sunt imposibil de biruit. Si apoi, de cand e lumea si pamantul, muritorul va actiona tot dupa cum il taie buretele ala imbibat, pe care-l numeste cu maxima emfaza: creier. Chit ca are sau nu cei sapte ani de acasa,...sau din fata blocului. Dupa caz. :P
Mi se pare,inca, in firescul nefiresc al lucrurilor, ca vanitatea desurubata de la contuarul bunului simt sa fie apanajul elitelor. Adica, omu' a invatat toata viata, a citit sapte vagoane de carti, are 'nspe doctorate, a produs plus valoare. Intr-un cuvant, doua, e motul din varful fristii.
Ei, unui astfel de om, parca i-as accepta, fie si cu strangere de mate, sa priveasca prostimea cu nasucul elitist pitulat in stratosfera. Daca mintea e geniala si sufletul o carpa, lucrul asta se intampla de facto. Ingamfarea are haina trasa-n fir de borangic.
Ba, da' cand tot esafodajul pe care se catara un tirtirica e facut din praf de fum....,zic s-avem pardon !
Cand iti pute buricul si nara ti s-a facut ca la bou, de la deget, si tu ai vanitati blegonareice, te iau cu sictir ! Ca dincolo de o masina, o toala si o demnitate publica sau privata, efemere ca un puf in fata vantului, suntem, anatomic si morfologic, tot cam pe acolo. Daca te dezbrac, n-ai cu un c**i mai mult ca mine. :D
Buuun, si plecand cu peroratia din punctul asta, mi-am amintit, brusc, de faptul ca exista totusi un cantar. O palma de esenta aproape divina. Se numeste Karma. Si ghici ce? Pe ea, daca-ti vine proasta inspiratie sa te pi***i, o sa ti-o iei cu varf si indesat, taman cand ti-e lumea mai draga. :P
Ea nu sta de "mezamplasuri" si urecheli moralicesti, de care sa te doara-n c**r. Poti sa te consideri si descoperitorul apei calde si fauritorul cozii de pruna; daca ai "fluierat in biserica" mi te motaie colocvial si indestulator.
Apoi depinde de coloratura ta interioara si de micimea matului dintre urechi daca pricepi ceva. Daca prostia, care e mereu ruda buna cu fudulia, iti da ghesuri masochistice,....ura si la gara ! Episodul doi si tot asa.
Care va sa zica, de ce sa-mi f***t rezervele de energie in frustrari nascute din intereactiunea cu popa-prostu' ?!
Atata te duce, atata poti, atata faci !
Caci pronia cereasca, in alambicatele ei carari, a postulat un truism general valabil: de unde n-am pus, nu cer ! ! !
N-am fost cu totii prezenti la scoala bunului simt si a umilintei (nu in sens peiorativ). Unii inca figureaza ca absenti fara motiv, desi, poate in anumite cazuri, mitocania este manifestarea unui fel de scut de protectie, care, dupa inima mea buna, ar putea fi oarescum...scuzabila. 🤪
Mno, pentru cine l-a dat rabdarea afara din casa si a citit in intregime, am un rand de aplauze de budoar. Pentru cei care-s enervati de litere, salivand dupa niscai poze, mea culpa !, dar prefer buchiile. Deh, defect de generatie si apucaturi. 

Rever cu nuferi

Am inotat in mari de fistic si m am trezit sorbind valul ochilor tai la rasarit. Am inramat o suta de scoici de margean- icoana toamnei de muselina ce gadila racii de miaza zi. Si mi ai spus ca marea e casa ta. Departe de lume, de vise, de dor. Am inteles ca, dintre toate naiadele, bratele ei te au cules pe tine sa mi fii ursita.Ti a pus alge de smarald pe pleoape si licurici in par sa te vad de departe. Mie mi a asezat domol pe umar un luceafar de seara. Are un dinte ciobit de o amfora din care vinul a muscat din belsug. Caci doar ne am cununat intr un ochi de pelin cu care demiurgul a descantat bolta cerului. Stelele s au prins la rever, sa ne vegheze pasii rataciti in amintiri.
Suntem doi raci de coasta, rosii de vin si de toamna. Asternuturi nuptiale peste marile nunti ale lumii...

Alea iacta est

Nu stiu de ce la casele de schimb valutar nu exista si cotatia pentru...iubire?! Este acum asa o marfa de lux, atat de rara, incat aurul, prin comparatie, a devenit un etalon oarecare.
Se converteste ideea de dragoste, la negru, de zici ca singurul scop e capitalizarea intr o maniera haotica, grosiera. Dar nu, nimeni nu cumuleaza sentimente. Alea, putine, care ne mai anima, din cand in cand, sunt preschimbate cu disperare in bani, case, masini, excursii...
Pentru un targ de craciun, intr o tara feerica, investim parti de suflet. De fapt, il vindem, caci investitia presupune notiunea de profit. Profitul ala care conteaza, nu mirajul unor surogate efemere.
Si pentru ca sa nu ne mustre bruma de constiinta, ne mintim ca iubim persoana/persoanele careia/carora ne vindem. Ne prefacem ca ne completeaza sufleteste si fizic. Ne furam caciula, sperand ca aparenta liniste interioara ne va asigura si feciorelnicia de Dincolo.
In fapt, nu iubim. In pat simtim frustrari. Adormim plangand pe perna. Dar ce conteaza toate astea, cand ne va curge Moet pe barba, in Ring ul Vienez ?!
Caci nu i asa? Corpul ne a fost daruit sa l jertfim pentru bucuria sufletului. Numai ca nu intelegem faptul ca aburul asta sfant nu e fericit asa.
E doar amagire desarta si fum. Iar la finalul inevitabil, nu l vom urca imbogatit si luminos in lotca ce l va trece peste spumele batranului Stix.
Vom trage dupa noi un starv gaunos, mirosind a alcov si compromis murdar.
Oare merita?!
Sa aruncam zarurile !, zic. Jocurile sunt facute. Rien ne va plus !...

Al 5-lea anotimp

Marele Grigore Vieru spunea, in lirismu i caracteristic, cum ca femeia e al cincilea anotimp in viata noastra.
M am gandit mult la semnificatia metaforei. Si, practic, o transcede.
Femeia iti e primavara si te innobileaza. Te imboboceste. E vara, si ti incalzeste inima. Iti susura izvoare si ti hraneste pofta de amor. Femeia ti e toamna. Te coace si ti ofera roade vii. Te mangaie cu frunze de melancolie siropoasa. Femeia e iarna. In viforul ei sufletu ti tremura infrigurat. Suspine de crivat iti otravesc sangele. Iti ingheata n pervaz gutui de sentimente razvratite.
Dar femeia e si dincolo. Mult mai presus de nobletea celor patru. E anotimpul rotund al insasi ratiuni de a fi.
Femeia te saruta in timp ce ti rupe inima. Te iubeste si te uita. Ti e senin si ceata... Tradare dulce si destin ! 🌿🌺🍁❄️

Fragi

" Soarele s-a topit și a curs pe pământ "…

Iată că, după o primăvară cu promisiuni și emoții versatile, după verdele stigmatizat pe palmele unui univers cocoșat, cerul plin de aripi pufoase se rupe în două, lăsând roata grea, de foc, să se rostogolească peste zări.
E anotimpul fragilor înșirați pe pai, la umbră de tufișuri fremătând a viață.
E anotimpul văpăilor de foc revărsate peste dealurile împodobite cu viță-de-vie.
E anotimpul în care respir vrăbiile zidite la strașina casei, și în care mă joc de-a vaț-ascunselea cu fluturii…
Era, odată, vremea vacanțelor, timp beatificat de zei; grija notelor, zgâriate în foile aspre de catalog, precum și sprânceana profului de mate, ridicată amenințător - stuf de abanos prevestitor de grea furtună - toate dispăreau ca prin farmec. Mureau, un pic, momentele crâncene, când ceasul deșteptător mă trăgea de urechi, fluierându-mi fără jena un refren slut:
”scoală-te, scoală-te…puturosule.”
Și în locul lor venea să-mi străbată vintrele…viața. Poftă nemăsurată de viață.
Gustam din plin fiecare clipă de libertate, ca pe cartofii copți de bunica în vatra trosnind de patimile jarului.
Au trecut vacanțele….
Și odată cu ele, au trecut și basmele cu feți frumoși, altoiți în crâng de nuci, pentru ca ielele să nu-i găsească de Rusalii, rătăciți la răscrucea dorului.
S-a prăpădit și calul ‘naripat pe care-I hrăneam seara cu flori de foc pana-i ieșea fum gros pe nări, de se cruceau greierii la sânul ierbii.
Apus-au, de mult, zilele în care împleteam curcubeie în cosițele zânelor.
Din armata de aripi, dăruite de crăiesele bâzâitoarelor, nu mi-a mai rămas decât un fir de praf auriu. Numai bun de suflat peste genele Măriei Sale, Timpul.
Astăzi, aștept vara cu aceeași nerăbdare, numai că ea nu mai vine cu zurgălăii scobiți în tărtăcuțe, iar mierea neagră de brad, care-mi dădea cele " nouăzecișinouă " de vieți , o mai găsesc doar în borcane ștanțate, la colț de mânăstire. Și nu-mi mai gâdilă cerul gurii ca odinioară.
Magia s-a topit. Viețile, toate cele " nouăzecișinouă ", s-au risipit și ele pe sub mustățile pisicilor aristocrate.
Mi-a rămas totuși ceva: ulciorul cu melancolie, care s-a umplut, ștrengărește, odată cu trecerea zilelor. Mai sorb din el din când în când, plictisit de același maraton la care suntem blestemați să luăm startul în fiecare zori de zi.
Știți, Sissif era, în felul lui, un boem. Își cânta rostogolirea anilor în dulce penitență.
De ce să-l plângem?. Nu suntem urmașii săi ?
A venit…și zace, vara. Zace febril pe tâmpla iepurilor de caramel, hăituiți de colțul sticlos al osului de vulpe.
Strâmbă poveste. Tristă cortină. O mișc puțin, în timp ce aplaudați. Trag văluri de nepătruns, pentru ca să nu vă văd falangele mâinilor ce plesnesc, ruginit, în ritmuri sacadate.
Nu mai pot acum decât să încalec stârvul bidiviului, care n-a mai găsit, de mult, in iesle, jăratec.
Cu lancea de fum și coama de vise, mă-ndrept, la trap, pe urmele săpate de condeiul maestrului D’Istraeli. Issac D’israeli.

Cuibul visurilor

Omul este un actor desavarsit si are o pasiune pentru rolurile lacrimogene. Aureola de martir este agreata de multi. Nu toti oamenii au curajul sa fie fericiti. Daca da fericirea peste ei, o repudiaza. Fiindca vor sa fie nefericiti, chiar daca, in fond, nu sunt; fiindca pentru ei nefericirea reprezinta adevarata fericire. Fiecare se plange celorlalti cat de rau ii merge. Ce ar fi sa inversam o data situatia? Ce ar fi sa scoatem in evidenta ceea ce este bun? Cel ce nu vorbeste decat despre nesansele sale ajunge sa creada cu adevarat in ele.
Ce sens are ca omul sa-si amarasca mereu viata cand, de fapt, aceasta este frumoasa ?!
Sa nu fim meschini...sa fim generosi ! Caci, in acest caz, si viata va fi generoasa !🥳