Dis de dimineata imi construisem in cap un expozeu. Ditamai dizertatia. Totul imbracat in tonuri inferioare. Imi suflecasem manecile moralei si pusasem pe sevalet un pastel de toata fala.
Eram croit sa dau de pamant cu naravuri, cu ipocrizii, cu fatarnicia si ingamfarea noastra cea de toate zilele. Caci nu-i asa?...sa arunce piatra cine-i fara de buba !
Nici nu importa de la ce m-am luat. Ce m-a taiat, asa, abraziv pe crestetul capului.
Nu mai conteaza toate astea pentru ca mi-am dat seama ca-i rost sa ma potolesc. Sa las excrescentele nervoase sa se fluidizeze, pentru ca, desi am apucaturi de Don Quijote, morile de vant, repezentate de tarele unei natii bolnave, sunt imposibil de biruit. Si apoi, de cand e lumea si pamantul, muritorul va actiona tot dupa cum il taie buretele ala imbibat, pe care-l numeste cu maxima emfaza: creier. Chit ca are sau nu cei sapte ani de acasa,...sau din fata blocului. Dupa caz.
Mi se pare,inca, in firescul nefiresc al lucrurilor, ca vanitatea desurubata de la contuarul bunului simt sa fie apanajul elitelor. Adica, omu' a invatat toata viata, a citit sapte vagoane de carti, are 'nspe doctorate, a produs plus valoare. Intr-un cuvant, doua, e motul din varful fristii.
Ei, unui astfel de om, parca i-as accepta, fie si cu strangere de mate, sa priveasca prostimea cu nasucul elitist pitulat in stratosfera. Daca mintea e geniala si sufletul o carpa, lucrul asta se intampla de facto. Ingamfarea are haina trasa-n fir de borangic.
Ba, da' cand tot esafodajul pe care se catara un tirtirica e facut din praf de fum....,zic s-avem pardon !
Cand iti pute buricul si nara ti s-a facut ca la bou, de la deget, si tu ai vanitati blegonareice, te iau cu sictir ! Ca dincolo de o masina, o toala si o demnitate publica sau privata, efemere ca un puf in fata vantului, suntem, anatomic si morfologic, tot cam pe acolo. Daca te dezbrac, n-ai cu un c**i mai mult ca mine.
Buuun, si plecand cu peroratia din punctul asta, mi-am amintit, brusc, de faptul ca exista totusi un cantar. O palma de esenta aproape divina. Se numeste Karma. Si ghici ce? Pe ea, daca-ti vine proasta inspiratie sa te pi***i, o sa ti-o iei cu varf si indesat, taman cand ti-e lumea mai draga.
Ea nu sta de "mezamplasuri" si urecheli moralicesti, de care sa te doara-n c**r. Poti sa te consideri si descoperitorul apei calde si fauritorul cozii de pruna; daca ai "fluierat in biserica" mi te motaie colocvial si indestulator.
Apoi depinde de coloratura ta interioara si de micimea matului dintre urechi daca pricepi ceva. Daca prostia, care e mereu ruda buna cu fudulia, iti da ghesuri masochistice,....ura si la gara ! Episodul doi si tot asa.
Care va sa zica, de ce sa-mi f***t rezervele de energie in frustrari nascute din intereactiunea cu popa-prostu' ?!
Atata te duce, atata poti, atata faci !
Caci pronia cereasca, in alambicatele ei carari, a postulat un truism general valabil: de unde n-am pus, nu cer ! ! !
N-am fost cu totii prezenti la scoala bunului simt si a umilintei (nu in sens peiorativ). Unii inca figureaza ca absenti fara motiv, desi, poate in anumite cazuri, mitocania este manifestarea unui fel de scut de protectie, care, dupa inima mea buna, ar putea fi oarescum...scuzabila. 🤪
Mno, pentru cine l-a dat rabdarea afara din casa si a citit in intregime, am un rand de aplauze de budoar. Pentru cei care-s enervati de litere, salivand dupa niscai poze, mea culpa !, dar prefer buchiile. Deh, defect de generatie si apucaturi.
Eram croit sa dau de pamant cu naravuri, cu ipocrizii, cu fatarnicia si ingamfarea noastra cea de toate zilele. Caci nu-i asa?...sa arunce piatra cine-i fara de buba !
Nici nu importa de la ce m-am luat. Ce m-a taiat, asa, abraziv pe crestetul capului.
Nu mai conteaza toate astea pentru ca mi-am dat seama ca-i rost sa ma potolesc. Sa las excrescentele nervoase sa se fluidizeze, pentru ca, desi am apucaturi de Don Quijote, morile de vant, repezentate de tarele unei natii bolnave, sunt imposibil de biruit. Si apoi, de cand e lumea si pamantul, muritorul va actiona tot dupa cum il taie buretele ala imbibat, pe care-l numeste cu maxima emfaza: creier. Chit ca are sau nu cei sapte ani de acasa,...sau din fata blocului. Dupa caz.
Mi se pare,inca, in firescul nefiresc al lucrurilor, ca vanitatea desurubata de la contuarul bunului simt sa fie apanajul elitelor. Adica, omu' a invatat toata viata, a citit sapte vagoane de carti, are 'nspe doctorate, a produs plus valoare. Intr-un cuvant, doua, e motul din varful fristii.
Ei, unui astfel de om, parca i-as accepta, fie si cu strangere de mate, sa priveasca prostimea cu nasucul elitist pitulat in stratosfera. Daca mintea e geniala si sufletul o carpa, lucrul asta se intampla de facto. Ingamfarea are haina trasa-n fir de borangic.
Ba, da' cand tot esafodajul pe care se catara un tirtirica e facut din praf de fum....,zic s-avem pardon !
Cand iti pute buricul si nara ti s-a facut ca la bou, de la deget, si tu ai vanitati blegonareice, te iau cu sictir ! Ca dincolo de o masina, o toala si o demnitate publica sau privata, efemere ca un puf in fata vantului, suntem, anatomic si morfologic, tot cam pe acolo. Daca te dezbrac, n-ai cu un c**i mai mult ca mine.
Buuun, si plecand cu peroratia din punctul asta, mi-am amintit, brusc, de faptul ca exista totusi un cantar. O palma de esenta aproape divina. Se numeste Karma. Si ghici ce? Pe ea, daca-ti vine proasta inspiratie sa te pi***i, o sa ti-o iei cu varf si indesat, taman cand ti-e lumea mai draga.
Ea nu sta de "mezamplasuri" si urecheli moralicesti, de care sa te doara-n c**r. Poti sa te consideri si descoperitorul apei calde si fauritorul cozii de pruna; daca ai "fluierat in biserica" mi te motaie colocvial si indestulator.
Apoi depinde de coloratura ta interioara si de micimea matului dintre urechi daca pricepi ceva. Daca prostia, care e mereu ruda buna cu fudulia, iti da ghesuri masochistice,....ura si la gara ! Episodul doi si tot asa.
Care va sa zica, de ce sa-mi f***t rezervele de energie in frustrari nascute din intereactiunea cu popa-prostu' ?!
Atata te duce, atata poti, atata faci !
Caci pronia cereasca, in alambicatele ei carari, a postulat un truism general valabil: de unde n-am pus, nu cer ! ! !
N-am fost cu totii prezenti la scoala bunului simt si a umilintei (nu in sens peiorativ). Unii inca figureaza ca absenti fara motiv, desi, poate in anumite cazuri, mitocania este manifestarea unui fel de scut de protectie, care, dupa inima mea buna, ar putea fi oarescum...scuzabila. 🤪
Mno, pentru cine l-a dat rabdarea afara din casa si a citit in intregime, am un rand de aplauze de budoar. Pentru cei care-s enervati de litere, salivand dupa niscai poze, mea culpa !, dar prefer buchiile. Deh, defect de generatie si apucaturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu