In viata fiecaruia se intampla, ca dintr o data, poarta trantita in nas sa se intredeschida, zabrelele sa se dea la o parte, nu ul definitiv sa nu mai fie decat un poate, lumea sa se transfigureze, un sange nou sa ne curga prin vene. Aceasta-i speranta. Si chiar daca stii ca moare la final, momentele alea in care tremuri in asteptare convulsiva sunt nepretuite. Sunt milioane de "daca", de "cum ar fi". Sunt maini nevazute care tin intre degete file de scenarii, uneori de un absurd minunat. Sa vezi dincolo de imposibil, sa atingi cu aripile sufletului incantatiile mirajului unui deznodamant fericit, posibil doar in propria ti minte. Pentru asta merita sa traiesti...sau sa pui capul pe catafalcul de margean al deznadejdii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu