"Nici un cuvânt. Nu-mi spune că-i o formă,
Cunosc însemnătatea ei deplin.
Ştiu, voi aveţi în viaţă altă normă,
Eu însă-n faţa normei nu mă-nchin."
Cunosc însemnătatea ei deplin.
Ştiu, voi aveţi în viaţă altă normă,
Eu însă-n faţa normei nu mă-nchin."
***
Pentru ca nu mai sunt "in randul lumii", inregimentat, uniformizat, stalp al societatii, multi, chiar si dintre cei apropiati, ma privesc total indignati. Chiar manie proletara se poate citi in unele priviri.
Ce pot spune?! Aruncati cu piatra, voi cei fara de cusur !
Deocamdata, viata mea n are tumult. E calina si, uneori, duioasa. Si al naibii sa fiu daca n o iubesc din toata firea!!
Pe mine ma sperie planurile. Cincinalele. Sunt stringente, acre chiar, precum o lamaie neatinsa de buzele dulci ale mierii. Plus ca mi se pare o impietate sa reduc viata la o matrice, la o ecuatie matematica. Am urat intotdeauna materia asta. E nesanatos de exacta. Existenta mea nu suporta geometrie. Unghiurile ascutite sau cum or mai fi ele nu se pupa cu lirismul sufletului meu.
Suna livresc? Minunat ! Asta mi e aluatul. De poet vazduhist, care nu da o ceapa degerata pe conformism si materialul bucolic. Mi s fericit in leganatul unui hamac, fluturand in colt de gura cate un pai verde de iarba proaspat cosita. Culegand un hrib, insirand fragi sangerii pe un pai. Cantand seara cu greierii campului sau urmarind jocul secund al licuricilor, care in juma' de vara isi aprind nervos luminitele. Maiastre felinare zugravind vazduhul magic, scluptat intre visele mele si soaptele Lunii...
Pentru ca nu mai sunt "in randul lumii", inregimentat, uniformizat, stalp al societatii, multi, chiar si dintre cei apropiati, ma privesc total indignati. Chiar manie proletara se poate citi in unele priviri.
Ce pot spune?! Aruncati cu piatra, voi cei fara de cusur !
Deocamdata, viata mea n are tumult. E calina si, uneori, duioasa. Si al naibii sa fiu daca n o iubesc din toata firea!!
Pe mine ma sperie planurile. Cincinalele. Sunt stringente, acre chiar, precum o lamaie neatinsa de buzele dulci ale mierii. Plus ca mi se pare o impietate sa reduc viata la o matrice, la o ecuatie matematica. Am urat intotdeauna materia asta. E nesanatos de exacta. Existenta mea nu suporta geometrie. Unghiurile ascutite sau cum or mai fi ele nu se pupa cu lirismul sufletului meu.
Suna livresc? Minunat ! Asta mi e aluatul. De poet vazduhist, care nu da o ceapa degerata pe conformism si materialul bucolic. Mi s fericit in leganatul unui hamac, fluturand in colt de gura cate un pai verde de iarba proaspat cosita. Culegand un hrib, insirand fragi sangerii pe un pai. Cantand seara cu greierii campului sau urmarind jocul secund al licuricilor, care in juma' de vara isi aprind nervos luminitele. Maiastre felinare zugravind vazduhul magic, scluptat intre visele mele si soaptele Lunii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu