colindul ochilor tai...

un pahar de vin...inchin

la ceas de cumpana ingan
ca un torent ascuns in san
si ma prefac ca ma prefac
in doua coarne si-un protap
si pe sub naltele troieni,
te seman...gand de primaveri
si de te cauta in gand,
sa-i spui ca mori rodind pamant;
sa te culeg la cantatori,
intre licorile din flori,
pe sub albastra luna plina
ce odihneste in vitrina,
nu stii sa ceri,nu stii sa vrei
un cer salbatic cu scantei.
te vreau pe aripi de batlani
printre ciuperci si pelicani,
in puf de sambure pe nori,
inconjurata de viori;
la tample fir de borangic,
caci te-am iubit neprihanit
si fluturi sute de cristal
sa-ti impletesc in buzunar,
cu imn de roua prind naluci
si le descant cu glas de cuci,
sa mi te cheme le porunc'
din negrul trunchiului de nuc,
cu blande versuri sugubete,
mi te incatusez sub fetze
de chiparosi scluptati in mina,
cu ochi de lampa in huila;
de fiecare gand ma rup
la miez de frunza, de pe trup,
un trup de soare si amiaz,
cand maine nu mai este azi
iar anul nou ce sta sa vie,
cu snop de grau la palarie
si papadii de fulgi de nea,
sa-ti fie casa viata mea
si inima de dor sa-ti prind,
la subtioara sa ma frig
de dor si patimi nestiute,
cu ochii mintii nevazute
si flori de ger sa-ti pun in san
infrigurat sa ma inclin.
e gata anul...,gata-i cantul,
porni la rasarit colindul
printre strigoi si lupi flamanzi,
pe palme sarutari firbinti
si pe sub gene strop de stea
la anu vrei sa fii a mea?
yo de urat ti-as mai ura,
dar tremuranda-i umbra ta
si nu te vad decat in vis
intre icoane si abis
si ma inec intre cuvinte,
ce capul, greu le tine minte;
ai fost aici si mai-nainte?
ca ochiul nu mi te-a gasit,
naluca-n samburi de argint;
ma uit la ceas si nu-mi convine,
de maine anul nouu vine
si nu-mi aduce buzisoare
nici sani,nici ochii de cicoare
si nu mai stiu sa ma inchin,
la ingeri perpeliti de chin
si la umbrar de vise dulci,
ai sa revi?...,ai sa te duci?
iar langa mana mea intinsa
sa-mi lasi cuminte o batista,
cu lautari brodati pe margini,
sa mi te cante intre pagini
de vechi ceaslov cu nor de tus,
ramai cu bine...spiridus.
acum cantarea chiar ca-i gata,
ma duc la masa sa inchin
pentru an nou..un strop de vin.

la multi ani!!!

"Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana"

Acum ,la ceas de adanca tristete,eu sunt fericit ca mana nevazuta a spiritului meu a fost intinsa catre netarmurita darnicie a inegalabililor nosti actori si astfel am primit bucurie sufleteasca inzecit.


Am iubit din totdeauna filmul si in special teatrul romanesc.Am primit o educatie in sensul asta si pentru ca valorile adevarate mi-au fost insuflate si au crescut in mine,nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu.
Am avut idoli in randul marilor,uriasilor actori ai neamului.Am primit fara ezitare vraja cu care ei imi acopereau inima .
Cu timpul am simtit usoare regrete ca din urma veneau din ce in ce mai putine talente autentice.
Sinteticul si graba cu care tinerii actori se prezentau in fata criticului suprem-publicul,m-au incredintat ca harul si pasiunea celor cu care am crescut vor fi irepetabile.
Si precum bunicul meu,care credea cu tarie in copilaria sa ,ca preotii nu mor niciodata,asa am crezut si eu, ca cei care mi-au imbogatit fiinta vor tari vesnic,in trup si suflet.
Nu inteleg acum,cand degetele de la maini sunt prea multe pentru a-i numara pe cei care au mai ramas,de ce nu a dat nimeni vreun decret prin care sa li se interzica moartea .
Nu vreau sa-i amintesc pe toti cei care au obosit sa ne farmece cu magia lor si au trecu Stixul.
Totusi disparitia lui Stefan Iordache ,urmata sfasietor de moartea lui Gheorghe Dinica,au rupt iremediabil ceva in natia asta blestemata a romanilor.
Ne-a imprumutat bunul Dumnezeu ingeri sa ne mangaie ,iar noi,"in nemernicia noastra, precum cainii turbati",scuipam prea repede darul.
Degeaba ii comemoram in fata camerelor de luat vederi,imbracati in haine cernite,impecabil dungate.Degeaba mimam durerea.
Si mai jalnic ,cum unii dintre noi fac asta pentru a atrage simpatia si nenorocitele de voturi in procese efemere ,fara fond.
Suntem un popor care si-a iubit cu patima simbolurile ,dar cu aceeasi fervoare le trece sub parghia nefericita a uitarii.
Suntem poporul ai carui alesi uita prea repede, si ii lasa in bezna gregara a unei existente uneori mizere,dupa ce ei,dezinvolt ,si-au pus viata si inima si la picioarele lor.
Astazi,cel care mi-a sarutat inteligenta si alintat spiritul nu mai este.
Nu-mi inchipui viata scenica romaneasca fara Gheorghe Dinica.
UNIC,GENIAL,IREPETABIL!!!

Te-ai dus maestre sa te odihnesti la subtioara lunii,in acel nod de batista ,unde Dumnezeu a ascuns un ban de aur...,cum ar fi spus Fanus Neagu.
Sa-ti fie dor de noi,maret cavaler al Taliei,si sa ne picuri dor de viata de acolo din sufletul norilor
Ma rog,sa-ti deie bunul Dumnezeu halatul si sarutul de noapte buna.
Nefericit si profund indurerat imi aplec capul in fata nemarginirii tale maestre.
...

joyeux anniversaire à moi !!!

J'ai mis mon complet neuf,
Mes souliers qui me serrent,
Et je suis pret deja,
Depuis pas mal de temps,
Ce soir est important,
Car c'est l'anniversaire,
Du jour où le bonheur,
T'avait vetue de blanc,
Mais , je te sens nerveuse,
Au bord de la colere,
Alors je ne dis rien,
Mieux vaut etre prudent;
Si je disait un mot,
Ton fichu caractere,
M'enverrait sur les roses et on perdrait du temps.


Il est huit heures un quart,
Et tu attends la robe,
Qu'on devait te livrer ce matin au plus tard,
Pour comble tes cheveux, au peigne se derobe,
Tout semble se liguer pour qu'on soit en retard,
Si tout va de ce train,
La soiree au theatre ,
Et l'auteur a la mode,
On s'en fera un deuil,
Adieu piece d'Anouilh, d'Anouilh ou bien de Sartre,
Je ne sais plus tres bien,
Mais j'ai deux bons fauteuils.
Bon anniversaire, Bon anniversaire,
Ta robe est arrivee, enfin
Tu respires, moi pour gagner du temps,
J'e t'aide de mon mieux,
Tout semble s'arranger, mais soudain c'est le pire,
La fermeture s'arrete et coince au beau milieu.
On s'enerve tous deux, on pousse et puis l'on tire,
On se mele les doigts, on y met tant d'ardeur.
Que dans un bruit affreux,
Le tissu se dechire,
Et je vois tes espoirs,
Se transformer en pleurs.
Aux environs d'onzes heures,
Enfin, te voila prete,
Mais le temps d'arriver,
Le theatre est ferme,
Viens, oui viens nous irons souper tous deux,
En tete a tete,
Non tu as le coeur gros,
Tu preferes rentrer.
Par les rues lentement,
Nous marchons en silence,
Tu souris, je t'embrasses,
Et tu souris encore,
La soiree est gachee mais on a de la chance
Puisque nous nous aimons,
L'amour est le plus fort.
Bon anniversaire,
Bon anniversaire,
Bon anniversaire
Charles Aznavour - Bon Anniversaire

serbari autumnale...

"a venit,a venit toamna
acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine...
sau mai bine cu umbra ta..."

n-am scris nimic in septembrie.n-am elogiat geneza zanei melopeelor.
o sa-mi fac autocritica ceva mai tarziu,intr-un colt sarbatorind cu genunchii ingropati in ciorchini de struguri.

am invocat un an intreg parfumul boabelor si iata ca,dupa ce le-am stors licoarea rubinie,betiile vestesc furtuni in cofe si pocale.
festin cu must taios si rod de pacla aurie,din care marele fanus neagu isi hranea ingerii.
a venit toamna.
e deja octombrie si argintul insiduos isi galvanizeaza incet dar sigur firele muncite pe la coltul gandurilor.
a 33-a toamna.unele mai calde,altele mai reci.
33 de coroane de fum batute-n spori imprastiati in creasta vremilor...
a murit un crampei de vara si a-nviat un mugure de maces.
33 de fluturi albi.
33 de fluturi rosii.
33 de zbateri ale aripilor lor mirobolante.
si fiecare falfaire slaveste o noua fila sapata-n slove vii.
veniti...sa ne asezam la masa si sa ospatam !
am vin si samburi de migdale.
sa ne cinstim, va rog,
serbari autumnale...la colt,cu genunchii ingropati in ciorchini zemosi

august...dintr-un oftat

am potcovit ,cu 99 de "oca" de fier ,sapte purici. s-am zburat cu ei in cer.

nebun tablou...
mi-au fost date sa vad:
-aschii de opale roase de fluxul marilor ,in poala raiului;
-guri de crini ce-si spanzura staminele-n neant;
-mustati de cuci si limbi de ciocarli impletite sub aripa lui gabriel;
-pulberi de caisi scluptate pe vipusca de pe nadragii de general ai lunii...
toate imi sunt la indemana.toate se amesteca in pocalul obosit cu care ma imbie dumnezeu.
bizar ospat.nelamurita ispita...
dar n-am purces la sfanta vilegiatura cu desagii goi.
am cules in drumul demiurgic spice vesele,date-n copt.in fapt,podoabe aurii nascute si prajite sub ochiul soarelui, intr-un august papilar.
august,cu nuci verzi si vigurosi ce-si plang vintrele arse mocnit;
august,cu vite mugind ascutit in zavoi.
august,cu saltimbanci scartaitori ,topaind in tumbe arcuite frumos in nisipul dintre vii.cu totii aruncand in lume samburi de arcus patat de note in registru grav.
august,cu flori de peluzea si susur de tzapi.tzapi logoditi, naiba stie prin ce coclauri de un verde promiscuu.
anotimp de lene pintenata,atat in cer cat si pe pamant.
***
intre doi sori si patru stele,care mai de care mai cazatoare,mi-am ratacit nemurirea.am prins-o la butoniera manecii stangi,in paza ingerului ce-si framanta buzele- nevroze sangerii la umbra de butoi,cand vinu' scalda parjolul gatului ruginit de atata asteptare.
-sa curga bahice licori cu care ne otravim sufletul si mintea!!!
***
...august,la sfarsit de drum.
e vremea sa-mi inham din nou tzukii la caleasca si 99 de "oca" de fier sa tabaceasca pielea caii laptelui.
la drum,cu zurgalai,s-amestecam craciunu'cu invieri de paste...,acum in parg de vara!!!

eritis sicut Deus,scientes bonum et malum!

legea de capatai dupa care am incropit si modelat ist blog este aceea de a nu posta textele altora,indiferent cat de inspirate si valoroase ar fi.
ei,uneori sunt momente cand vrei sa spui ceva iar seceta launtrica nu-i izvor sanatos.cuvintele sunt sterpe ogoare.rodu-i uscativ si vantul sufla stingher prin salcii...
ei,atunci merita sa apelezi la maestrii.
plecaciune fac in fata iubitilor pribegi printre stufoasele si intortocheatele mele idei,promitand ca voi purcede cat mai rar posibil la astfel de melaje.
am lecturat recent cateva scrieri alese.
maestrul si margareta si faust.
de prisos sa comentez slove,genuri,autori,modele.
mi-s prea mic pentru "umbre" atat de mari...
care-i legatura dintre cele doua opere? -evidenta pentru iubitorii de literatura.
daca goethe nu reprezenta nicidecum o noutate pentru mine,rusul bulgacov-da.
scoala rusa are soclul poleit cu cel mai de pret metal.
carturari pe care lumea nu conteneste sa-i elogieze...
in fine,am sa insirui cele cateva slove care se pliaza bine pe umilele-mi trairi din aceasta luna de vara.
fara alta introducere,faust-goethe...

faust:
"tu-ti stii doar unul din indemnuri,
de n-ai cunoaste niciodat' pe celalalt!
ah! doua suflete-s in mine! cum se zbat
in piept,sa nu mai locuiasca impreuna!
unul de lume strans ma tine,inclestat
cu voluptate,celalalt puternic
catre ceresti limanuri ma indruma.
o,duhuri dac-ar fi in aer
din cele ce domina intre ceruri si pamant,
la mine le-as chema din auriul vant,
spre-o noua viata sa ma duca
cu impliniri ce nu inseala."

********


mefistofel:
"dispretuieste numai ratiune si stiinta,
cea mai inalta-a omului putere!
te lasa-nduplecat de vraji si artificii,
cum spiritul minciunii ti-o impune si ti-o cere,
c-atunci te dovedesc si esti al meu,fartate!
c-un spirit soarta l-a-nzestrat,
nestavilit el vesnic inainte bate,
in prea grabita-i nazuinta sare peste
maruntele,dar calde,bucurii terestre.
o sa-l tarasc prin plinele,salbaticele vai
ale vietii si prin seaca neinsemnatate.
sa jinduiasca,sa se zvarcoleasca,si pe loc
sa se-nvarteasca- nesatulului in fata
mancari si bautura sa-i pluteasca;nici o apa
sa nu-i aline setea-foc!
el va pieri.il vad pierdut,
chiar daca dracului el nu s-ar fi vandut."

s-a mai stins o flacara...

am avut placerea si onoarea de a o prezenta,odata, publicului valcean(o parte din el)pe cea pe care un important cantautor roman o numea:" clipa de liniste divina nascuta intre doua batai ale inimii".
mi-e foarte greu sa vorbesc despre ea la timpul trecut.
un destin special,o voce care va umple de emotie heruvimii stransi la un ultim priveghi.
uneori lirismul patinat cu vii emotii sfasietoare isi pune sigiliul pe baierele inimii.iar sufletul inecat de dramatism prinde soarta de poale, tesandu-i invariabil tivul.
o fiinta asemeni pasarii spin, care moare un pic dupa fiecare cantare;
un om cu ale sale corzi vocale sarutate de zei;
un spirit viu si combativ, dincolo de tragismul pieselor izvorate febril ,asemeni suvoaielor de lava,tatiana stepa a rupt inimi,a stors lacrimi si a modelat caractere.
sunt fericit ca am cunoscut-o.
sunt mandru ca am ciocnit candva un pahar impreuna.
si iata...,sunt nespus de trist ca a trebuit sa plece acolo unde luna ascunde in batista lacrimile de sange ale asfintitului.
adio tatiana stepa!
de acum inainte freamatul magiei tale va binecuvanta soaptele paradisului.
noi,cei pe care ii lasi in urma ,nevrednici iubitori ai muzicii tale,ne-om mangaia cu blanda-ti amintire.
inchei modestul meu ferpar, inchinand memoriei tale cateva versuri ale genialului tagore:

" Inima mea, fii gata să pleci
şi lasă-i să întârzie
pe cei ce trebuie să întârzie.
Căci numele tău a fost chemat în cerul dimineţii.
Nu aştepta pe nimeni!"

...dumnezeu s-o odihneasca !!!

let's play...

unii dintre noi avem probleme cu timpul.suntem contra lui.nu ne sincronizam cu persoanele pe care le indragim si nici cu evenimentele pe care el le genereaza.
stiti sentimentul ala de surpriza cand ,brusc,cineva isi "aminteste" de tine?
sunt momentele cele mai nesuferite in esenta,desi, ca fiinta masochista ,cateodata te atarni de ele.
faptul ca ea te-a lasat "cu ochii-n soare" ,iar dupa multa vreme te cauta,asa cu un aer nefiresc de ...firesc,ca si cand nu s-ar fi intamplat niciodata nimic,iti striveste neuronii.
dilema.
daca esti un tip vertical,cu personalitate si orgoliu corespunzator,o trimiti, foarte elegant,"la plimbare".daca nu,...riscul meseriei,risti sa te mai "frigi" o data.
ciudat cum de cele mai multe ori alegem sa fim "sclavi".
in loc sa-ti omori impulsurile si sa"te tii batzos",cedezi irefutabil.
de ce se intampla asta?
din cauza nevoii de a te simtii important,dorit,etc-etc.
femeile au intuitia asta,sau cum vreti s-o numiti,de a stii sa te joace pe degete, marsand exact pe latura vulnerabila.
filosofia lor e simpla si eficenta:
-asta a tinut la mine,mi-a fost alaturi la greu si yo l-am expediat cand mi-a fost bine.ok,acum sunt din nou in deriva si ,care sa fie cel mai bun colac de salvare?!
evident ...el
am sa-l folosesc si acum pana ating un nou mal.n-am remuscari,pentru ca nu mi-au fost scrise in structura adn-ului.asadar,totul e perfect
si tot asa...,poveste poate continua asemeni unui perpetum mobile.
intre timp,el,victima,isi cladeste noi vise,uitand (voit poate) ca baza lor este una lipsita de soliditate si de aceasta data.
mda...,barbatii sunt masochisti uneori.
ma rog,povestea este valabila si invers,numai ca motivatiile sunt cu totul altele.unele despre care nu vreau sa vorbesc acum si aici.
nu toti barbatii se comporta asa.doar cei care viseaza mai mult deact trebuie.cei pragmatici,trec usor peste si nu se lasa impresionati de tot mise-en-place-ul asta.
yo?
...yo-s naiv asumat:)))
iar nevoia de a fi placut depaseste ratiunea.
in fine.pt cei care va asteptati ca toata polologhia asta sa reprezinte un preambul pentru o poveste,fie ea si siropoasa...,neeeeea,never happend:P
sunt doar adnotari pe negrul unei nopti catifelate de august.
end of story
papake...vorba unei pustoaice sugubetze:d

scrisoare...

o cheama dana.litza dana.
n-o cunosc personal,dar pare un suflet deosebit.nu spun un caracter,pentru ca din mesajul sau nu transpira decat o farama de suflet si ala de cea mai buna calitate.ok,despre ce este vorba,nu?
sa incep cu...inceputul:))
pe 25 iulie,postul de radio la care lucrez a implinit o varsat.ce fac yo in cadrul societatii nu e important,sau nu face subiectul acestui blog.ceea ce conteaza si ceea ce ramane in inima si mintea tuturor celor care ascula radio metronom,atunci cand sunt in valcea sau in zonele limitrofe,este muzica.
intr-adevar difuzam muzica de cea mai buna calitate.
si cel mai mult ma bucura ca persistenta in politica muzicala duce incet,dar sigur,la cultivarea gusturilor in sfera asta.
sa revin acum la numele cu care am inceput aceasta postare.
fix pe 25 iulie am primit la redactie un mail semnat: dana litza.
un mail al carui mesaj am sa-mi permit sa-l "pun" aici.o fac pentru ca nu ti se intampla in fiecare zi ca un coleg de breasla sa aiba astfel de consideratii la adresa unui confrate.in mediul asta ostil in care vietuiesc ,nu caini de paza ai democratiei, ci hiene cu sange pe bot,lucrurile sensibile isi gasesc cu greu loc.cu atat mai mult aprecierile sincere.
asadar,fara alte peroratii ,iata frumoasele cuvinte:

"...intru in ramnic!
ca deobicei imi place cum pica lumina,deschid geamul la masina si trag aer in piept- ce bine,in sfarsit o schimbare de-a mea la fatza- prietenii sunt primii care observa !
ascultam muzica,si imediat am inspiratia sa schimb frecventa.mi-am amintit ca in valcea exista de cativa ani un radio local,si coca imi confirma: metronom!
excelent,zic...sa ascultam cum se cuvine!
.......................................
anii care m-au facut femeie,m-au indepartat de orasul natal(dragasani)...iar dupa prima,dupa a2-a,a3-a piesa,la insistentele sufletului meu eram din nou copil: cum simteam asa cantam/ cum cantam asa simteam- buna muzicaaaa!!! multumesc metronom!
apoi,eram usurata de povara departarilor,si imi era dor asa dintr-odata si de sperantele si visele mele de adolescent. imi placea orasul vostru tare mult,ai mei ma dadeau pierduta in muntii valcii cand lipseam de-acasa 3 zile...
ce zile,ce ani!!
.......................................
in fine,acum sunt aici acasa(craiova),pe drumul de intoarcere de la voineasa v-am mai trimis neste pupici virtuali,si mi-am vazut de drum,insa pentru momentele acelea am tinut neaparat sa va scriu. iar muzica,lumina,pamantul si eterul valcean aflat in sarbatoare- m-au facut sa vibrez!
la multi ani! felicitari !

semnez eu,
dana lita
radio sud craiova "

am transcris aproape fidel "scrisoarea",singurele modificari tinand de faptul ca am uniformizat literele ,renuntand,ca de obicei,la cele mari.

de prisos sa continui comentariile.asa ca ma opresc aici ,nu inainte de a-i multumi inca o data ,si pe aceasta cale, danei

muzica buna alina sufletele...
ascultati-o!!!

rasu'...plansu'

natia asta, zamislita de zei la loc umbros ,langa carpati,are o gena nefericita.
va mai amintiti lectiile de istorie?
ei,da,aflam cu netarmurita mandrie cum luptau strabunii pentru neatarnare,desi copil fiind nu prea pricepeam yo exact ce-i aia.adica unde trebuia sa atarnam? de ce nu am atarnat?
instinctiv imi imaginam carnatii insirati de bunica la afumat...
mai traziu,marele eminescu ne lumina mintile si aflam ca raul,ramul erau prietenii de nadejde ai romanilor.dunarea facea spume si ineca ostile otomane.si cu toate astea nu aveam mai deloc liniste.
stefan cel mare zidea cate o manastire dupa fiecare izbanda in lupta.nu stiu din ce motiv,proniei ceresti nu-i prea ajungeau ,deoarece maritul domnitor nu mai prididea cu bataliile.
apoi il avem pe ion al glanetasului,care isi ia o sapa in cap din cauza pamantului.
sadic!
dochia se transforma ,cum-necum, in stana de piatra.
tot "o femeie beton" a devenit si ana lui manole.
adica sa-ti zidesti nevasta ca sa durezi un lacas, fie el si sfant?...hmmm
tragic!
sa mai zic si de balada noastra asimilata organic?
cum care?...mioritza.
cat de traumatizat am fost cand mi ti l-au casapit pe baciul ala nascut in "zodia porcului"...
si dragostea sucomba in mai toate operele de gen.
deznadejde!
probabil treaba aia cu ospitalitatea proverbiala,gen paine si sare,vine sa indulceasca un pic imaginea de popor cu un destin dramatic.
inutil sa mai pomenesc de lacustra,de moartea caprioarei...,a propo,asta cu caprioara ,ce trebuie sacrificata, a devenit ghidul braconierului,probabil.
...si dumnezeu stie ca exemple mai sunt cu duiumul.
si bancurile ,multe din ele sunt autopersiflante.
cica toti oamenii au o geneza fireasca ,tragandu-se din adam si eva,numai noi avem o problema:-provenim din traian si decebal:)))
ok...,ne mai descretim fruntile,din cand in cand,daca tot avem o carma proasta.
o fi vina noastra ca "ne-am nascut cu trei manutze"?:P
that's all folks!!!
bafta si succesuri!!!
:))))))

te cant...

am adunat in timp lacrimi de roua ratacite in cranguri.sunt lacrimi de dor in care-si spala PREACURATA chipul.apoi,cu tremur ti le picur tie pe gene sa nu te deoache holteii.
frumoaso...,sopteste-mi ca ma iubesti!
minte-ma simplu si repede si ti-oi canta numele in veci!
(...)
inchin in fatza umerilor tai sarutul rozelor culese pe-nserat si cu ale lor petale iti sarut bratele delicate,sanii fermi si rotunzi,coapsele fine, rod de viata vesnica, si in final ,talpile ce nu obosesc sa te poarte hai hui, in fiecare noapte, prin visele mele.
dulce poezie.minunat balsam.
am lasat ca erata gura cu ale ei buze fragede si moi-divina voluptate.
si nasucu-ti fin sarut usor.iar ochii,ochii ti-i ador si-i cant in nesfarsite ode.betia vorbelor nascute sa te preaslaveasca-doamna a anotimpurilor mele de hoinar...

sarbatoarea minciunii.

Buzz Aldrin şi Neil Armstrong, antrenându-se pe Pământ într-un cadru ce simula situaţia de pe Lună. Susţinătorii ipotezei că NASA nu a ajuns pe Lună cred că filmările oficiale ale NASA provin de fapt din astfel de platouri de filmare.








'La 16 iulie 1969 s-a petrecut unul dintre cele mai importante evenimente din istorie: oamenii au pus piciorul pe alt astru decat Pamantul, au calcat pe Luna'.
Cam asa ar arata orice inceput de stire oficiala legata de ceea ce s-a intamplat acum 40 de ani.
Lucrurile insa sunt departe a a fi simple.Si asta pentru ca, inca de la primele amanunte oferite de NASA ,oamenii au inceput sa devina sceptici cu privire la autenticitatea evenimentului "epocal".Si ,sincer,au si motive.
Atunci cand murmurului maselor se alatura si voci cu autoritate in domeniul stiintific,parca nu te-ai mai gandi ca suspiciunile sunt exclusiv rodul celor care se indeletnicesc cu "descoperirea"conspiratiilor.
Sunt foarte multe argumente "de bun simt" care te fac sa te intrebi deschis:
'omul chiar a ajuns pe Luna in '69 ?'
De ce scriu despre tarasenia asta?
Simplu,ma exaspereaza sarbatoarea asta a celebrarii unui nr de ani de la una dintre cele mai mari excrocherii mondiale.
Practic Neil Armstrong a fost,fara voia lui desigur,marioneta care a uimit targul si a facut prin prestatia lui filmata si pozata sa se caste milioane de guri.
Nu vreau sa trec in revista argumentele care sustin ca in 1969 omul n-ar fi ajuns pe respectivul astru,le gasiti cu un simplu search pe Google.Vreau sa imi exprim doar dezaprobarea fata de metodele propagandistice cu care America isi celebreaza cea mai mare minciuna din istoria moderna.
Si pentru a nu "o lalai" asa pe marginea unui subiect care nu stiu pe cati mai intereseaza, ma opresc aici.
Luati-o ca pe o simpla refulare.
A propos,au mai lansat pe "piata" americanii si filmul acela stupid cu disectia unui asa zis extraterestru.Ulterior au recunoscut ca a fost o facatura.
Sunt curios cand vor recunoaste si sarlatania cu Neil pe satelitul natural al Pamntului.
In incheiere,iata totusi cateva randuri care sa certifice oarecum reactia oamenilor cerebrali care nu inghit, precum curcanul, tot ce se serveste pe tava:
'(...)Cand gluma s-a ingrosat, devenind subiect mondial de dezbatere, NASA a fost somata sa arate originalele fotografiilor din expeditiile navetelor Apollo. Raspunsul a fost naucitor: „Originalele s-au pierdut cand arhiva a fost mutata. Cine vrea sa vada daca este adevarat, sa se duca pe Luna. In locurile de aselenizare, se gasesc numeroase dovezi ale prezentei astronautilor americani.“. NASA a anuntat ca a pierdut 2.600 de cutii in care erau 13.000 de casete video si audio.'

bula poate iesi linistit la pensie

ohoo..,da!!!
romanul a fost daruit de la dumnezeu cu talent.stie sa faca si haz de necaz si "bascalie" cand e cazul,sa fie si ironic.ce mai, le are pe toate -pacat ca e neserios si nu te poti bizui pe el:)))

dar sa revin la umor.
mi-a trimis cineva un link si am ajuns pe un anumit site.
duduita respectiva("ounareasa")a preluat, acolo, un text absolut spumos,marca mihai bendeac.
omul e super,il puteti vedea si auzi in show-ul mondenii.

asa,ziceam ceva de textul cu pricina.de fapt este un fel de program de activitate al catorva europarlamentari d-ai nostri.
n-am sa-l paste-ez aici,desi ar merita.
o sa-mi permit doar,cu scuzele de rigoare adresate pe aceasta cale "creatorului" ,sa-l continui putin.
ieratata-mi fie profanarea ,dar nu ma pot abtine:P.
asadar...,continuare program:

-ora 2.00 AM...d-ul becali se trezeste si constata ca nu mai are "maybahu" parcat in fata hotelului. il suna pe zmarandescu sa rezolve problema
-ora 4.00..."maybahul" d-lui becali apare pe trotuar
-ora 6.00...apar si mascatii pe trotuar isotiti de DNA si Realitatea TV
-ora 6.15...d-ul becali se trezeste, lac de transpiratie, si isi da seama ca si europarlamentarii au cosmaruri.
-ora 6.16...la usa d-lui becali vine d-ul vadim cu un flacon de rudotel sa-l linisteasca
-ora 6.30...apare si d-ra basescu suparata.casieria parlamentului este incuiata noaptea,iar diurna nu se plateste in club.

ps.pentru cei care vreti sa cititi originalul si sa va amuzati copios totodata,iata un link: http://mihaibendeac.ro/archives/764

IQ-ul in advertising sau mizeria in televiziune

"...heiiii,fatza de caine!!!!!!!!
si a doua zi dimineata...spuuuuf!"

serios,am yo o problema sau lumea a luat-o razna?
in nomenclatorul de meserii,cineva,care n-a avut ce face,a strecurat meseria asta de producator de spoturi publicitare.
n-am nimic cu reclamele.sunt multe care-mi plac.
unele chiar isi ating tinta si merita banii.
ce te faci insa cu tantalaii aia care se screm toata ziua si seara fac o margica?!
daca as fi vecin de masa ,intr-un local ,cu vreun cap patrat care isi bate joc de advertising,i-as varsa ciorba in poala.
bai, frate, si cer niste sume de te vorbesti singur...
as fi curios sa stiu cat a bagat in buzunar individul care a facut spotul cu pufuletii aia sau ce dreq or fi?!
oligofrenismul a atins cote paroxistice.
ce doamne iarta-ma trebuie sa intelegi? care este mesajul?
hai,pe bune,suntem o tara de tampiti?
ni se jigneste inteligenta in asa hal...
tre sa inghitim mizeriile alea de asa zise reclame?
cu siguranta ati vazut si groteasca imagine cu capul care vorbeste in timp ce corpul zboar pe geam...
mai avem CNA?
cat de oripilati tre sa fie copiii care sunt siliti sa ia contact cu mintile bolnave ale tramandailor astia?
cat de disperat dupa bani sa fi ,incat sa dai pe post toate mizeriile ?
cum ramane cu respectul fata de cei carora te adresezi?
...a,da...pufuleti sunt,chiar acum vad pe kiss tv idiotenia
jessussss!!!!!
mai e si prostia aia fara margini ,in care apare o duduie ce sta toata ziua pe wc-u:
"gata iubito?...ce ai facut azi?"
yo am inteles ca-i marfa sa stai la buda non-stop.voi?
da mirosul ala nu se pune?
sau aici e momentul in care apar flacaii cu microspray glad???
ma duc sa-mi dau matzele afara.
dezgustator !
poate revin sa "deontologesc" mai tarziu ,pt ca exemple de stupizenii la tv am cu gramada.
until then,enjoy the silance...

iulie,cu foc in cer si parjol pe pamant

sfantul ilie si-a inhamat bidivii de scrum la caleasca si se pregateste sa-si ascuta pintenii si sa-si dezmorteasca biciul.bici ,cu zale de fulger si limba de fum ,ce se va repezi serpeste peste nurii mamei gaia.o siluire ancestrala in care diluviul galgaitor va naste dimineti spumoase.
sunt zile de dor si de vina,de plans si cainta.sunt nopti de taratan gaurit de ghetele norilor.
cortina fantastica ,in spatele careia serafimii isi joaca siret rolul.
gong de-nceput si sfarsit de fiinta.
ce piesa de anason si zmeura !?! ,gustata cu nesat de licurici.singurele felinare ce se incumeta sa zgarie abanosul nocturn...
iulie,cu spaima in san de fecioara ce murmura rugaciuni langa opait.
...un iulie cu casca de miner cercetand abisuri prafuite.
ne 'nastem in ploi si murim in vapaie.culegem picuri de roua si ne botezam obrajii,uitand spovedania la rugi.mancam pacla aurie din coama ingerilor rastigniti pe flori de cicori.bem lacrimi de mar ,toropiti de sudori si adormim in zavoi picurat cu colt tanar de iarba.
visul unei luni de vara...,altfel decat maria sa,shakespeare,gandea la fum molcom de pipa.
hai la culcare ca-i somn in pahar si freamat in lume !
e iulie...

neofitul si muschetarii lui felix

ciutacu,stan,gadea si d’artagnan-badea…
si totusi se simte lipsa condeiului lui dumas, tatal;)

dati-mi voie sa nu impartasesc extazul unor consumatori mimetici de talk show-uri cu tematica ,mai mult sau mai putin impusa.
cred cu convingere un lucru.cainii de paza ai democratiei n-ar trebui sa latre doar atunci cand li se scutura lesa,cat despre batz,s-a ratacit demult printr-un parc,si ala retrocedat.

de cand ne stim, cautam idoli.e bine cand credem ca i-am gasit.e iritant cand le intelegem teluricul,iar pedestalul incepe sa-si piarda poleiala.e neplacut cand corola de minuni devine translucida in jurul "inlaureatelor" crestete.
dar pana atunci e bine, simtim adrenalina alpinistului ajuns vecin cu necuprinsul.

(by the way,stiti de ce s-a spart hampti-dampti ?)

yo ,sincer ,prefer orologiul iepurasului si ceasca de ceai care devine cateodata ,e drept,cam mare pentru mainile mele.dar totusi inmoi biscuitele in licoarea reconfortanta spre a ma imbelsuga de savoare.si asta cu riscul de a deveni mic-mic,tocmai potrivit sa ma strecor pe gaura cheii...

hai sa ne alegem idolii din randul nepamantenilor,daca simtim nevoia;cu toate ca yo sunt tentat sa pun semnul de egalitate intre idol si fetis…(!)

…ganduri(poate) fara sir…nu ma luati in seama;)

IN DEO SPES MEA !!!

Dumnezeu mai stie de la ce a pornit subiectul.Cred ca de la CD-urile inscriptionate si date "mocca" preaslavitilor prelati.
E un subiect pe care l-am rumegat de nenumarate ori,de cele mai multe in intimitatea propriilor ganduri.Astazi l-am discutat putin cu George Chirca.Ma rog,nu stau acum sa va spun cene-i personajul.
Ideea e ca ne-am contrat un pic pe "teme religioase".
De fapt,in esenta lucrurilor,concluzia era comuna,numai ca alambicatele carari pe care le-am urmat amandoi pana sa ajungem la ea ne-au facut sa 'divergem'.
Imi vorbea de preotul de la Cotmeana,cel care deschide sf evanghelie si nus' ce-ti povesteste.Vorbeam de harul unor preoti,de cum el,mandru observator neutru si zeflemitor al ritualurilor si canoanelor bisericesti,a fost socat sa constate ca batranul prelat il 'citea' si-l diseca in vorbe ca pe cartea ce-o suljeste.Si ca-n filmele americane,cu bugete uriase si nejustificate totodata,s-a "convertit" la cele ecleziastice.
E ok.E absolut frumos sa-ti gasesti dumnezeul,sa te apropii de biserica.
Yo nu contest ideea de biserica.Menirea ei.Calauza a sufletului si mod de regasire.
Sunt crestin ortodox,e adevarat nu practicant,dar prin nastere si botez apartin acestui rit,cult,cum vreti sa-i spuneti.
Ceea ce contest este altceva.
Nu cred bunaoara in preoti.N-as vrea sa generalizez ,dar ma impinge necuratul:P
Am atatea exemple de "fetze bisericesti" care se dedau la tot felul de lucruri si practici ne consensuale(ca sa fiu elegant)cu ideea de slujbas al domnului ,incat imi repugna.
Nu poti sa joci biliard si sa te imbeti ca porcu' in carciuma si a doua zi sa-ti iei aura de coborator de pe catapeteasma si sa oficiezi sf.slujba.E imoral.E nesimtit.E,daca vreti ,impotriva lui Dumnezeu.
Cum treci tu,bun credincios, de la bordel si practici erotice bizare,in strana sau in altar???
Cum sa te privesc si sa te ascult yo,umil plecator de cap in fata proniei ceresti,atunci cand stiu ce-ti poate pielea,imbracat in straiele de mare sarbatoare sufleteasca ,predicand??
Nu murdaresti patrafirul ala care simbolizeaza ceva?
Nu-l oripilezi pe insusi Dumnezeu, cameleon de balta fiind?
Un slujitor al celor sfiinte trebuie sa fie,dupa umila-mi parere,poate mult mai "curat"dincolo de usa bisericii sau manastirii,printre mireeni.
Si cum sa atragi tu ca institutie enoriasi,altfel decat prin frica de focul ghenei,atata timp cat nu te-ai apropiat de esenta omului,de sufletul lui?!
Biserica Ortodoxa a ramas una profund nereformata,cu aceleasi mentalitati paguboase,de inavutire,de autoimpunere.
In secolele teribilei inchizitii,functiona practica de a "inrola" suflete disperate sa scape de imaginea terifiantului foc vesnic si a dracilor cu coarne si furci.
Pentru a supune omul de rand,dar nu numai,puterii si vointei bisericii(in general)trebuiau masuri coercitive,tinand cont si de gradul extrem de scazut de cunoastere si intelegere a lucrurilor de care dadea dovada muritorul.
Acum biserica profita de marasmul vietii socio-economice si se propune drept singura "cale".Din pacate ,practicile seamana foarte mult insa.Mijloacele nu ar trebui sa scuze scopului.
Incepand de la felul in care ia contact copilul cu biserica,unul traumatizant pentru el,atat timp cat preotul il ameninta cu te miri ce lucruri daca mai minte sau nu-si asculta mereu parintii sau nu e cuminte.A propos,unde ati vazut voi copil cuminte si baba frumoasa?.Parca asa era buna vorba populara.
Apoi continuand cu felul deloc educativ in care se preda(obligatoriu chiar) religia in scoli.
Religia trebuie sa reprezinte o pasiune,o chemare.Ma feresc sa spun hobbiu pentru a nu fi inteles gresit.Trebuie sa ai apropierea de Dumnezeu lin,firesc;ca un fagure de miere sa te atraga.Nu sa mergi la lacasul de cult ca "asa e bine",sau asa-ti impun parintii.
Biserica,sa ma intorc la cea ortodoxa,este in continuare un mare sac fara fund.Biserica are mana doar de luat.Biserica,in sensul de institutie ,a devenit singura entitate din spatiul asta crancen economic ce nu plateste impozite.Este cel mai mare evazionist fiscal.Si evaziunea este furt.Iar furtul este pedepsit de preceptele biblice.Biblia e cartea de capatai a bisericii.Deci?...
Trageti voi concluzia din jongleria mea, mai mult sau mai putin maieutica.
"Sa nu faci ce face popa ,sa faci ce zice el!".
Si asta-i un dicton inventat de dansii pentru a se "scoate",ca sa folosesc un termen neortodox.
'Adica ce vreti?...,noi popii,va povatuim de bine,ce conteaza ce facem in particular,departe de ochiul vostru...?'
Ei, bine,ochiul nostru poate nu surprinde turgescenta animalica ce va conduce si defineste uneori(sau de cele mai multe ori),dar ochiu atotcuprinzator al bunului Dumnezeu va vede!!!
Biserica catolica a invatat din greselile inaintasilor.Ea s-a reformat in buna parte.Mai are multe tarii,dar e pe un drum mai drept.
Nu vreau sa fac neaparat un proces de intentie,sau sa compar bisericile intre ele,aratand paiul din pronaosul uneia.Vreu doar sa constat.
Si slava domnului,am experienta civilizatiei si bunului simt care domnesc in catedralele vestice de rit catolic si mocirla figurativa,deocamdata,din multele lacase de cult din sfera ortodoxa romaneasca.
Daca vrei sa fi la curent cu ultimele barfe,mergi la biserica.Daca vrei sa-ti dea foc vecinul de rugaciune ,la par,de Paste,te inghesui la biserica.Daca vrei sa fi calcat pe picioare,inghiontit sau usurat de portofel,asaltat aproape brutal de cersetori,mergi la biserica in zile de mare sarbatoare.
Magia catedralelor si repet,bunul simt,si ce e mai important,piosenia enoriasilor,sunt patrunzatoare acolo.
Noi am ramas un fel de amestec de barbarism mistic si religie.Un fel de struto-camila usor de manevrat de burtosii imbracati duminica in straie cernite, trase in fir de aur si argint,care,cei mai multi dintre ei,abia asteapta sfarsitul "mezamplasului"pentru a culege roadele ,constand in pomenile si zornaitorii din cutia milei.
Fratilor,se cheama totusi cutia MILEI,da?!
Slujitorul bisericii trebuie sa fie supus,bland,bun,modest materialiceste.Un astfel de preot a inventat cutia de care vorbeam.
Si cum sa nu-l ajuti sa-si intretina lacasul pentru a putea sa-ti bucure inima si sufletul dupa o saptamana grea?!
In zilele noastre,fetzele bisericesti conduc jeep-uri,iau numele domnului in desert,fura(si am vazut cum),isi dispretuiesc semenii.
In fapt, incalca fara remuscari cele mai de seama precepte biblice.Cele zece porunci cu care defileaza emfatic,au devenit slove fara fond si doar de forma.
Si totusi ,toate astea nu ma indeparteaza de Dumnezeu.Pentru ca Dumnezeu este in sufletul fiecaruia dintre noi.
"Cautati sub o piatra,langa un rug,oriunde,si ma veti gasi acolo,daca o veti face cu inima deschisa si curata!"
Am pus ghilimele,chiar daca citatul nu este exact textual.Esenta este insa aceasta.Esenta povetelor pline de talc si har lasate lumii de Iisus Hristos.
Nu vreau ca toata aceasta retorica sa fie perceputa ca pe un atac adus oranduirii si bisericii ortodoxe(in special)ca institutie.Ma deranjaza insa practicile.
Incerc,sper yo ,sa o fi facut fara patima, realist si obiectiv.Sa transpun fapte ,experiente,realitati,intr-o forma corecta si intr-un mod obiectiv.
Stiu ca cel mai dureros lucru ,uneori,este adevarul .
Stiu ca cea mai la indemana forma de aparare a bisericii in fata evidentelor rostite sau scrise ramane infierarea cu manie neinteleasa a celor care observa si spun.Ei sunt stigmatizati si catalogati drept "elemente destabilizatoare",ca sa-l citez pe fostul raposat la Turnul Chindiei.
Macar sa ramanem noi cu pecetea asta,dar reforma sa-si faca loc in sanul institutiei cu pricina.Atat ca practica ,dar mai ales ca metode de propagare a invataturilor crestine si ca mod de apropiere de inimile si nevoile oamenilor.
Toata lumea ar avea de castigat...
Doamne ajuta !!!

ex silentium...

"Soarele s-a topit si a curs pe pamant…"

Intotdeauna am asteptat vara, precum dracusorii cu ochi cafeni ,zbarliti de briza mediteranei , asteaptau ciresii inchipuiti,savurand parfumul fructelor pe care nu le-au gustat niciodata.
Dar sa las puradeii sa se zbenguiasca in voie prin colbul vremii si sa preaslavesc anotimpul parjolului…
Spuneam ca astept cu nerabdare ca soarele sa-l urce-n grad pe generalul Celsius si sa-l spanzure apoi de bobitele de mercur intubate cu grija .
Iata ca,dupa o primavera cu promisiuni si emotii versatile,dupa verdele stigmatizat pe palmele unui univers cocosat, cerul plin de aripi pufoase se rupe in doua lasand roata aia mare de cascaval sa se rostogoleasca peste zari.
E anotimpul fragilor insirati pe fir de pai la umbra de tufisuri frematand a viata.
E anotimpul vapailor de foc revarsate peste dealurile impodobite cu vita-de-vie.
E anotimpul in care respir vrabii zidite la strasina casei si in care ma joc de-a vat-ascunselea cu fluturii…
Era odata vremea vacantelor,timp beatificat de zei;grija notelor zgariate zgarcit in foile aspre de catalog si spranceana ridicata amenintator a profului de mate-stuf de abanos prevestitor de grea furtuna-toate dispareau ca prin farmec.Mureau un pic momentele crancene cand ceasul desteptator ma tragea de urechi,fluierandu-mi fara jena un refren slut:
”scoala-te,scoala-te…puturosule…”
Si in locul lor venea sa-mi strabata vintrele…viata.Pofta nemasurata de viata.Gustam fiecare clipa de libertate cu betisoare de artar si garnitura de cartofi copti de bunica in vatra trosnind de patimile jarului.
Au trecut vacantele….
Si o data cu ele,au trecut si basmele cu feti frumosi altoiti cu praf de nuci ,pentru ca ielele sa nu-i gaseasca de rusalii ,rataciti.Rataciti pe-nserat in plamada codrilor,la rascrucea dorului.
S-a prapadit si calul ‘naripati pe care-I hraneam seara cu flori de foc, pana-i iesea fum gros pe nari de se cruceau greierii la sanul ierbii
Apus-au demult sferele colorate in care impleteam curcubee in cositele zanelor.
Din colectia de aripi daruite de craiesele bazaitoarelor nu mi-a mai ramas decat un fir de praf auriu.Numai bun de suflat peste genele mariei sale- timpul.
Astazi astept vara cu aceeasi fervoare,numai ca ea nu mai vine cu zurgalaii scobiti in tartacute ,iar mierea neagra de brad, care-mi dadea cele nouzesinoua de vieti,o mai gasesc doar in borcane stantate,la colt de manastire.Si nu-mi mai gadila cerul gurii ca odinioara.Magia s-a topit.Vietile,cele nouazecisinoua s-au risipit si ele sub mustatile pisicilor de pretutindeni.
Mi-a ramas totusi ceva.
…Butoiul cu melancolie care s-a umplut ,strengareste ,o data cu trecerea clipelor.Ma mai inec in el din cand in cand,plictisit de acelasi marathon la care suntem damnati sa luam startul in fiecare zori de zi.
Stiti,Sissif era in felul lui un boem.Isi canta rostogolirea anilor in dulce penitenta.
De ce sa-l plangem?.Nu suntem doar urmasii sai?
A venit…si zace, vara.Zace febril pe tampla iepurilor de caramel haituiti de colt sticlos de vulpe.
Stramba poveste.Trista cortina.
O trag putin….in timp ce aplaudati.
Trag valuri de nepatruns sa nu va vad falangele mainilor, plesnind ruginit ,in ritmuri sacadate.
Nu-mi ramane acum decat sa incalec starvul bidiviului care n-a mai gasit demult in iesle jaratec.Cu lancea de fum si coama de vise ,ma-ndrept, la trap, pe urmele sapate de condeiul maestrului D’Istraeli. Issac D’israeli

mai...in culori de vinilin

"dar...vai, am doua suflete in piept".

drama batranului faust se recompune in fiecare anotimp.nu stiu,si nici nu ma intereseaza,sincer,daca simtiti cu totii bivalenta.
yo stiu doar ca dupa aprilie, natura mea duala intra intr-o accelerata transformare.
Si iata, este mai...acum
mai, ca un bol cu frisca asezat langa botul matzelor.habar n-am daca pisi-pis papa frisca?!
nu stiu nici daca soriceii mai sunt la moda,daca le mai excita mustatzile sugubetze...

stiu ca e mai.
mai, cu luna noua.
mai,cu stafide catzarate in camarile pofticioaselor dorintzi.
mai,cu suc de muguri de brad,vaslind spre apele gurii vechi si ostoite de atatea pofte
mai, cu promisiunea sangelui de mac siroind pe campuri auriiiii.

ce festin ,sa te hranesti cu umbra pitzigoiului mestecat de maruntaiele codrilor....!
si mierla,dulcea spovedanie a dumnezeirii,cauta slovele reci din fantana dorului ,sa ma raspopeasca sub patrafirul salcilor.
lut si plans de iele zbenguindu-se dracesc .

mi-i pofta de fragii insirati bezmetic pe un fir de pai.
mi-i pofta de glasul tau risipit in cuvinte-ncrucisate.
ma arde pieptul de zbuciumul inimii -nebuna dansatoare din buric.inima o fi avand buric?! si daca nu,de ce nu i-a zidit menestrelul demiurg un nod mic prin care sa-si picure preaplinul?
in fiecare anotimp mi-e dor de tine.
sub fiecare tei ma-mbat de umbra ta.
si mai ales in...mai…

mai, cu cicori la cingatori si brau de vrabii pe la stresini.
mai,cu chimir de prune cretze-visarea toamnei dolofane.
mai,cu cirese la urechi si pasi de june fete prin zavoaie
mai....
mai lasa-ti ochii sa ma cheme.
mai las un gand sa te rosteasca.
mai...luna grea .cu plans de cerbi.incercanati de plansul prundului.

hmmm...,’mi ard doua suflete in piept.
batrane faust...,invarte de graba si zdravan cheia-n broasca, si pune kit la geam sa nu ma-nece zorile!!!

aprilie ,ca o ratacire empatica

Aprilie …ca un puf de papadie ratacit in visul ochilor tai.
Aprilie,suras de cuci devorati de burta codrului.
Aprilie ,cu promisiunea verdelui pur,vopsit cu grija de penelul ingerilor pe scoarta timpului-primavara dezrobita frivol.
Aprilie ,cu miros de zeghe si catuse.
Aprilie ,strigat de naluca pe sali reci de tribunal…
Zeul Pan s-a spanzurat de catargul justitiei romanesti ,semnand ,post scriptum, pe zmaraldul anotimpului…capitularea.
Aprilie, cu pofta sevei de rachita innebunita de mirosul vantului .
Aprilie ,cu soacre si matusi,cu placinte makidonene si cartonase sangerii aratate visului mocirlos din arene.
Aprilie ,cu colt de nevastuica infipt in buclele sprintare ale ierbii.
Hm…aprilie cu inviere si mir !

romania-tzara trista plina de u(o)mor

saltimbancul din pipera a schimbat butonii de 10.000 de euro cu bratzari ceva mai ieftine si mai "stramte".
la inceputul anului ,gigi becali,intrebat fiind de o duduitza ce-si doreste pentru 2009,spunea, plin de emfaza si cu o mutritza bonoma, ca vrea ca in acest an sa-si recupereze valiza si sa se desfiinteze DNA-ul.atunci,am ras copios si spuneam unor apropiati ca ar trebui sa aiba grija ce-si doreste.
si iata ca luna pacalelilor i-a jucat o farsa amara "primului oier al tzarii".
acum sa stau sa deontologizez,cat de justa sau nu a fost decizia judecatorului de a-l pitula, la loc umbros,in zeghe, pentru 29 de zile,ar fi de prisos.
este insa clar ca in romanik,tupeul de a-i deranja pe potentatzii zilei(si nu ma refer aici la cei instaritzi) reprezinta o gafa de proportzii.
evident ca becali a incalcat legea.
evident ca a incalcat-o ,pentru ca daca apela ,cu "evlavia-i caracteristica" ,la politzie nu si-ar fi recuperat in veci mertzanul.
inutil sa argumentez de ce...
este ,de-asemenea, clar ca "imprudentza" de a-l fi deranjat pe primul carmaci al tzarii l-a costat scump.
ce treaba are basescu cu scenariul asta?...hm...,poi nu potzi sa-l tragi de mustatzi(la figurat) pe popoviciu si sa zgandari rahatul de la 2 si 15 fara sa te manance porcii.nu e clar?
iata ca becali a fluierat in biserica, intre doi psalmi si o cruce apasata.
(ntzu-ntzu-ntzu...,nu poti da bani bisericii si apoi sa-i ceri inapoi,ca iata,te bate doamne-doamne!!!)
in tzara in care faradelegea a devenit "modus vivendum",unde infractorii de drept comun ajung cel putzin subsecretari de stat,unde politzia e ,de multe ori,mana in mana cu delicventzii,iar virtutzile sunt infierate,nu te mai poate mira nimic.
nu-l plang pe gigi.dar nici nu ma grabesc sa ma bucur ,mefistofelic si visceral ,ca l-au inhatzat "baietii buni".
romanii apreciaza la superlativ raul aproapelui,dupa principiul:"yo n-am ,ala de ce are asa mult???...;haaa,i s-a inecat,gata!!!"...toate astea urmate de frecushul frenetic al palmelor.exaltari bulimice pornite din invidie roasa pe la coltzuri.
iata ca "oaia vecinului" becali e in covalescentza si trage sa moara.
bucuratzi-va romani!!!
brucan a fost exagerat de optimist cand a "profetzit" ca ne trebuie 20 de ani sa intram pe turnanta.
de fapt avem nevoie de un multiplicator.
vecinatatea cu mama rusie ne-a invinetzit matzele si ne-a otravit sufletul.
urmeaza in romanik...executziile in plina strada.executziile in stil mafiot cu victime din randul jurnalistilor incomozi.
tzine-ti minte ce va spun yo, in mazimum 2 ani ,vanatoarea de ziaristi va fi sport natzional!
molima ruseasca ne urmareste ,indiferent cate scuturi americane si NATO ne vom trage.
...ne ramane (poate) doar sa urmam indemnul lui paunescu.adrian paunescu.
"cine iese ultimul(din tzara) sa stinga lumina"...

viata peticita cret...

in zilele astea de restriste economica,numita de unii in fel si chip,gandurile imi zboara,ciudat,catre latura spirituala si nicidecum spre cea guvernata de regele ban.de fapt, specialistii au demonstrat ca banii sunt drog,si asta nu e o figura de stil.asadar,intr-o lume drogata,nevroticul de mine se gandeste la nemurirea sufletului.sa fie de vina apropierea sarbatorilor pascale? habar n-am.stiu doar ca sufletul se zbuciuma fad,incorsetat.nici macar criza varstei de mijloc nu poate fi invocata,mai e pana atunci.Si imbratisand chipul sticlos al introspectiei, mi-am adus aminte ca ,acum multa vreme,am citit o carte interesant:"sufletul intre teroare si sublim",de ion tzugui.imi amintesc ca am insotit "aburul"sfant pe care pronia cereasca l-a sadit, cu evlavie ,in fiecare dintre noi.am platit vamile,am rupt peceti,am simtit profund,m-am bucurat,am plonjat in adanca disperare.toate pe parcursul catorva ore inedite.nu vreau sa-i fac reclama cartii,desi merita. poate doar ca in momentele astea putrede,ar trebui sa ascultam de indemnul stoicilor. sa "reintram" in noi insine.acolo putem gasi bogatia.iar daca sufletul e bogat,totul va straluci in jur.din pacate noi,ca fiinte care, usor- usor, ne lepadam de cele sfinte,nu mai vedem padurea din cauza copacilor.si copacii sunt sluti si goi.Omul a incetat demult sa mai fie o "trestie ganditoare".a ramas doar trestie.trista carapace,spoita, aproape organic, cu mizeria materialismului dialectic.
v-as provoca la un duel transcedental....
-hai sa nu ne mai spanzuram;
-hai sa nu ne mai chinuim copiii,inrobindu-i pt un pumn de arginti;
-hai sa nu mai ucidem,sa nu mai violam,sa nu mai furam;
-hai sa nu mai fim iude!!!
-hai sa invatam sa plangem cu lacrimi dulci de bucurie uitandu-le pe cele amare.sa redescoperim placerea de a tine in causul palmelor un carabus zgribulit.sa respiram cu nesat parfumul unei flori, nascuta pentru a ne face noua universul mai colorat...;
-hai sa invatam, impreuna ,SA IUBIM!...orice,pe oricine,oricum,oricand...,neconditionat.
va propun sa scoatem sufletele de sub teroare si sa le 'naltam catre sublim
manusa-i aruncata,asa rupta si peticita cum o fi ea.
o ridica oare cineva?!

un strop de...martie

...martie, cu ploi de cristal.
martie,ca un lampadar spanzurat de bolta cerului.cer inspuzat de stele visinii.
martie,asemeni unui siret urias de portelan cu care primavara isi leaga ghetele verzi.
martie,cu viori de ciocarli nascute din arcusul lui Dinicu si presarate peste pleoapele lumii.
martie,cu sirop de muguri de brad,culesi de mainile muncite ale bunicutzelor blajine.dulce savoare licorind intre peretii de sticla ai borcanelor ,ce se lafaie satioase in camari umbrite.
martie-spuma de zmarald galgaind a viata.
martie,cu pulbere de margaritar semanata de copitele murgilor de fum...
martie a venit ca o hoata,intr-un ochi de noapte.isi zaboveste idele magice ,cu colt de descantec murmurat de tiganci despletite, la rascruce de vanturi.
martie, care-si va strange in graba desagii plini cu puf de catina.
martie-martisor de vise rasarit la san de femeie.
martie, ca un motz de zahar cubic, amestecat linistit, in ceaiul diminetelor mele.iz de mure raspopite,ce ma imbata (desi n-as vrea)...de tine
...martie-un suflet de copil prizonier in plamada care a invatat sa imbatraneasca...

februarie-intre magie si sublim

februarie,lumina cercanata de diamant si fulgi de argint pintenati.
februarie,cu heruvimi atarnati pe culme in clesti mari de lemn si sarma ghimpata.
februarie,ca o pala de vant stors de sudorile estului incrivatzat.
februarie,ca o lauta gaurita in asteptarea menestrelului sfios.
februarie,cu guri de agheasma potolita in butoaie vechi de stejar.clocotita sub copita inorogului si racita in dimineata impartasaniilor zorite.
februarie,luna plina, intre cele 12 luni de matase tesute neted pe borangicul anotimpurilor.
februarie,ca un pepene zemos si parfumat.
februarie,cu clinchet de zurgalai rataciti in cautarea sarbatorilor apuse.
februarie,la asfintit. cu promisiuni de ghiocei si turturele -seva crangurile ce stau sa tipe de verde tinerete.
februarie,la cingatoarea muzelor impodobite cu martisor si rod in pantec.

-deschideti larg ferestrele...
rasare PRIMAVARA!!!

povestea boabelor...

desi e blogul meu,am sa folosesc persoana a doua,cu adresare directa.si asta pentru ca vreau sa-ti spun o poveste.
se numeste"gramada de bobi".
gramada am gasit-o absolut intamplator,intr-o zi dezordonata.dar cum in fiecare dezordine exista o ordine ascunsa,sunt convins ca a trebuit sa dau de ea.
nu mai stiu ce am citit prima data.nici nu conteaza,textele tale sunt indisolubile.tocmai d-aia n-am sa aleg unul anume.toate te reprezinta,sunt parti intrinseci ale tale.
...mda,sa revin la poveste.
poate, pentru cei ce te citesc,gramada de bobi este doar un site sau asa-mi inchipui.
pentru mine,primul bob,cel magic,a aparut intr-o seara racoroasa,cu cativa ani in urma.
atunci,intre licarul demonic al farurilor ce sfartecau geamurile si lacrimile muiate in vodca,am inteles!
am inteles ca sufletul care-mi mangaia nefericirea avea sa-si reverse preaplinul,candva,undeva,cumva...
in acele ore tulburi,am primit din causul palmelor tale primul bob-acel bob!!!
mi l-ai sadit cu grija in inima.inima ce s-a preschimbat in nodul de la batista in care Dumnezeu mai ascunde de-atunci,din cand in cand,cate un bob de aur.
nimeni nu-mi daduse vreodata ceva mai de pret.
e bobul care lipseste salbelor tale.e darul pe care l-am pastrat cu sfintenie-oaza de liniste in lumea asta gri.
asta-i darul tau cel mai de pret.
multumesc,stapana boabelor de roua.

TZIGANII...Flagelul sec al xxl-lea

Hitler spunea ca tiganii nu pot fi integrati niciodata intr-o societate normala.Avea perfecta dreptate,iar timpul demonstreaza acest lucru pe deplin.Au jegul in sange si nu pot fi umanizati.Stiu ca se vor ofusca si ambala "deontologii de mucava" la auzul numelui pomenit.Dragii mei ,putetii sa va dati cu curul de pamant pana nu mai puteti.E dreptul meu sa ma exprim,chiar daca am s-o fac virulent.Cred ca e mai corect sa-mi exprim sentimentele decat sa le framant in mine.Puteti sa ma considerati cum vreti voi,insa nu inseaman ca si aveti dreptate.
Sa ne intelegem.Nu sunt intolerant.Din contra.Am cunostinte din toate sferele inclusiv din randul tiganilor-adica a celor care fac subiectul refularii mele de acum si de aici.Chiar simpatizez mult o batranica tiganca.E un specimen extrem de rar.Sa vorbesti de tigani normali e ca si cand ai vorbi de zapada in Africa.Ei, si pt ca se intampla sa mai cada si acolo cativa fulgi cateodata,se intampla si cate un tigan normal la milionul de starvuri.Da,ii urasc pe nenorocitii astia tuciurii,pentru felul animalic de a vietui.Nu-i numesc ciori pt ca as aduce afrond respectivelor pasari.
Scursori care n-ar trebui sa existe printre noi!
Tiganii sunt rebuturi genetice!
Probabil ca Dumnezeu i-a plamadit din mocirla.O fi plouat peste huma din care divinitatea isi lucra fapturile.
Chiar daca pare ca generalizez,voi fi scuzat de putinatatea infima a tiganilor cat de cat normali.
Daca as fi decupat din ziare toate stirile aparute, doar in ultimii trei ani,in care tiganii au fost protagonisti mizerabili ai infractiunilor,as fi umplut o camera intreaga.
Nu conteaza nationalitatea.Tiganii sunt tigani si atat.Indiferent unde isi duc jegoasa si dezgustatoarea existenta.
Imi vine sa vomit ,de fiecare data, cand nesansa ma aduce in preajma lor.Sunt retardati,grobieni,murdari,slinosi.
Jeguri bipede pe care Europa ar trebui sa-i ingramadeasca in lagare,in tzarcuri marginite cu sarma ghimpata.
Un fost demnitar roman propunea sa fie dusi in deshert.Au sarit ca arsi aceiasi deontologi unsi la apelul de seara.
Ma ,voi astia, care nu mai puteti de grija lor...,tare as vrea sa va aud "deontologind" atunci cand fiica, sora,mama sau sotia voastra vor fi siluite de javrele astea;cand fratele sau tatal vostru vor fi injunghiati ,intr-o scara de bloc, pentru ca e zi de salariu sau vine pensia!!!

Tiganii continua sa ne otraveasca aerul.Polueaza sonor si olfactiv,ne streseaza si ne agaseaza.
Ii vedem zilnic in oras, zbierand,injurand,murdarind tot ce ating.
Lesuri insufletite,viermi ce carcaie pe coloana vertebrala a societatii.
Tiganii sunt infecti, veniti din grajduri imputite sa ne sufoce!
Tiganii fura!
Tiganii provoaca scandaluri!
Tiganii lovesc!
Tiganii violeaza si talharesc!
Tiganii OMOARA!!!
Reziduri fara niciun dumnezeu!
Da,ii urasc organic!
Detest opulenta baligoasa cu care unii isi plimba burtile ,nesimtit de mari, in masini de lux furate sau smecherite.
Nu poti sa astepti la rand la alimentara,la farmacie ,oriunde,fara sa te streseze faptul ca leprele infecte te-ar usura de bani sau bunuri.
Animale scarboase,defecte!
Tiganii sunt un flagel al acestei lumi,iar felul galopant in care se impuiaza ar trebui sa ne alarmeze.
Paraziti care ne vor sufoca intr-un viitor nu foarte indepartat.
L-am pomenit pe Hitler la inceput.Greseala lui a fost ca a incercat masuri extreme si rapide.Un mod inteligent ar fi fost acela in care i-ar fi sterilizat.Astfel dupa maxim 2 generatii ar fi ajuns la extinctie,iar astazi respiram normal.
Niciodata nu e insa prea trarziu!!!!!!!!!!!!

*********

Tiganii nenorociti au mai facut o victima:handbalistul MARIAN COZMA

Dumnezeu sa-l odihneasca!!!

de ce ma cititi???

sentimente atarnate-n cer...bob cu bob

A trecut ceva vreme de cand am "claparit" pentru prima data aici.
ce vina o avea "spatiul" asta de-mi suporta manzgalelile?
o ofranda adusa cui???
odata era ,printre muritori, un tip cu o credinta bizara, cel putin pentru bipezii zilelor noastre.
nenea asta(n-am sa-i mai dau numele) scria bine.scria foarte bine. si ce credeti ca facea cu pagina "bien remplie,ecrite avec attencion(...)" ???
hm...,de ce am impresia ca v-am mai stresat cu povestea asta?
ok,nu mai continui,era vorba de ofranda.
ideea e alta.
spre surprinderea mea sincera,am descoperit ca textele mele sunt si citite.
persoane pe care nu le-am mai vazut de un secol,sau figuri de care cu greu imi amintesc(sau imi aminteam)m-au abordat,marturisindu-mi ca "ma citesc"
oameni buni...de ce?
evident ca ma bucur.nu-s chiar atat de...(la naiba,am uitat cuvantul si-l aveam pe limba),atat de trufas ,incat sa nu recunosc.
aprecierile lor le trec sub tacere ,pentru ca nu-s obisnuit sa mi le insusesc.
mie,sincer,blogul in sine nu-mi excita sinapsele.nu ma gadila decat arareori intelectual.parca lipseste ceva,sau poate sunt lucruri de balast.
am primit si critici.nicio grija.
ei,astea ma incarca mai mult.mi se par mai constructive,mai firesti.
deunazi,cineva imi spunea ca-i place cum scriu,dar parca-s usor efeminat in exprimare.
mda,trebuie sa recunosc ca are dreptate.si eu ma gandesc ca se pliaza mai mult pe firea unei femei.dar stiti cum e,ce(cum)simt aia (asa)scriu.
compromisuri mai fac doar cu gandurile mele.niciodata cu sentimentele.p-astea le culeg bob cu bob din cer si le asez intre ..."roadele pamantului".

ratacire

stii,azi m-am plimbat un pic.cam cat o eternitate.de fapt,vreo doua ore adunate intr-un bob de naut spanzurat la gatul gros al timpului.
am luat aer...cum se zice.aer mustind de bivoli rasculati peste ogorul parjolit de copitele lor nebune. am haladuit cu folos.si am strans o adevarata colectie de cornute bezmetice,cu un fluier.un fluier de smirna cioplit din trupul unui christ rastignit pe jumatate de rug. de fapt,o tufa de coacaz plansa de zborul berzelor adormite pe pat de zapada.
asadar,am bivoli si berze.un amalgam de nari sforaitoare asezate cuminti peste pliscuri portocali.
ce aratari!
privesc umbra zborului lor, pe campuri sarutate de diluviul lacrimilor tale ruginite.
am bivoli cu berze la chimir.
dar ce folos?!-am avut candva o ...lebada.
azi am alergat din nou dupa zborul ei.o lebada logodita cu alaiul nuferilor,sub bolta scorusilor pintenati.
da,am alergat un pic.si intre doua batai ale inimii am perpelit ganduri la protap.mi-am pus maini de faun,cocotate pe un colt de cer.si sub bolta sparta am poposit...sa ma inchin.la soclul tau de aur si tamaie,tragand in haturi de fistic,povara genunchilor sapati intr-o umila rugaciune.
dar ce folos?
s-au brodat deja intre noi cinci cai lactee.presarate cu zmalt de stele-logostele ce asfintesc in clipiri de pleoape.jocul lor secund imi rascoleste ,inca, pustiitoare universuri.tabloul chipului tau.
da,azi m-am plimbat un pic.
de fapt am ratacit printre noi...

Diade antitetice

" VENERIS NEC PROEMIA NORIS..."

E liniste.E nopate cu flori de gheatza pe obraz.Si-n maretia ei de abanos sclipesc samburi de licurici la fereastra.Sunt ochii Venerei scaldati in mirt.Ochi iscoditori in valea viselor mele voluptoase.
Intorc capul grabit,fastacit de frumusetea ei.Chip de fistic dulce,catarat in cer.
...Hm,esti ispita, ca mierea de nuci logodite pe genunchi.Fulgere iti impodobesc iernile incretite la san.Bob de iubire promiscua.
Hai,saruta-mi fruntea virgina cu zambet de borangic rastignit!
Rastoarna in mine caleasca dorintelor parjolite,asemeni aripilor ikarului nebun plecat sa vaneze soarele cu suliti de gheata.
Sunt gata sa strang fericirea in clipe rubinii.Amintire a stropilor de vin in care-mi inmuiam odat'cuvintele.
Cati ghiocei are norocul la butoniere? Si cate bucati de eternitate alcatuiesc un crampei de nebunie in doi?
-Vrei un pic de fior scapatat din asternutul nuptial al fluturilor de pripas?
Hai zana buna,consuma-ma licit!...sunt seva ce-ti gadila vinele si-ti otraveste pantecul.Naste-ma in mine ,rotund ca luna nervoasa ce-si scutura copitele de argint in geam!
Stii?!...mi-s dragi fetele.
Ele sunt campul meu cu grau despletit.Da-mi maini de urias sa-l secer !
Promit sa umplu cosuri de fum cu cositele lor de margean.Din spicele coapte,cununa ti-oi impleti si sange de maci peste buze ti-oi pune...

Ianuarie ca o felie de azur...

E inca ianuarie si mustatile carunte ale iernii ating pamantul.Cerul brazdat de vrabii gazduieste norii plansi in boabe de struguri uscati.In aer se simte umblet de placinta cu dovleac,spre preacucernicele plecaciuni ale narilor impodobite cu stelute albe de ger.
Zapada isi strange in graba camasa de noapte uitata ,lenes, pe dintii crapati ai copacilor.E zambet de corb peste vai si planset de cerb pa carari.
Aici,unde vara graurii diafani calareau tufele de muri,acum canta pietros vantul.In burta mamei Gaia dorm ursii-somn rasturnat.Gandacii de mai isi tes larva din barbiile ascutite ale firului de grau neincoltit.
Ma rup,o clipa,din reveria tabloului grabnic manzgalit de curcubeul penelului divin. Creatorul tocmai a mancat un colt de luna la cina si acum se imbaieaza la subtioara dealului,acolo unde timpul a atipit. Obosit, a pus tampla peste lume,intinzandu-si osul ruginit spre zambetul raiului.
Pun lenes stangul in fata gambei drepte. Nesuferite legi ale firii! Imi tipa vested in ureche:
-daca nu termini pasul o sa cazi in fund !
Ce noutate?!... In viata mea,trecuta asemeni cocorilor pe fruntea lunii,onorabilul meu fund a sarutat prundul rascolit. De prea multe ori. Am fost, din amurg in sanul zorilor,un titirez nebun cu cheia stramb invartita de o mana de fum.
Caut,din privirile pasilor, gradinile de varza unde iepurii pufosi de caramel rumegau pofticios crestele frunzelor bolnav de verzi.Caut parfumul plopilor la umbra carora se coceau cete de vulpi si lacrimi de fluturi.Caut si nu gasesc.Vara-i departe cu braul ei de grau perpelit la focul ragusit al soarelui.
As incaleca o pulpa de cerb care sa ma duca spre fantanile dorului. Si o data ajuns acolo,sa pun la porti o gura de lup ca frigul indoielii sa nu ma muste.
Fantani cu apa tanara.Fantani cu pesti fosforescenti sagetati de nisipuri decojite.
Si daca vara-i departe,ma imbat de tine-iarna cu coarne sugubete.Ma imbat ,bandu-ma pe mine din potirul albului tau de margean.
Hmmm,am sufletul strapuns de sulita vazduhului calator.Am ochii plansi de dorul cireselor tarziu date-n parg.
Dar...e inca iarna si nebunia anului, proaspat nascut la tivul stelelor ,imi bate la hornul viselor.Vise cu castani pofticiosi de ploaia unui iulie motzat.Castani -la umbra carora carduri de fecioare,cu licurici in pumni,semana descantec de foc.
Mi-e pofta de placinta cu dovleac!
Mi-e pofta de sangele viilor,dumnezeiasca podoaba ce curge pe pamant din sanul ingerilor.
....Te salut LUME.Mi-e tare pofta de tine !!!

duh de papadii

...."mainile sale ca lampile culeg tresarirea pasarii,trup de intuneric risipit"




si te privesc cu patimi si durere,
iubita mea de fiecare zi,
cum alba treci printre troiene
si te iubesc si stiu ca n-ai sa vii.

de chipul tau mi-e inima prea plina
ingemanata muza submisiv,
in rauri de cuvinte si lumina
te zugravesc in mine, progresiv.

iti simt, mereu, al mersului fior,
oftez la geamul incarcat de stele,
ma zgribulesc incatusat de dor
si te petrec cu ochii printre ele.

ce-a fost frumos odat' s-a terminat
asemeni soaptelor pe campuri sangerii,
fara iubirea ta m-am preschimbat
intre secunde- duh de papadii...

...sympathia amoureuse

"sunt om si nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain"

vreau un lift in care sa ninga cu simina
vreau un etaj in care zambetul tau sa se multiplice la infinit
vreau ca epifania trairilor tale subrete sa-mi scartzaie incet la mezanin
vreau o calatorie in jurul ochilor tai...,un itinerariu catartic
vreau ca cei 500 de prieteni ai tai sa se transforme in mine
as vrea sa ma ninga- ninsul- ninsorilor verzi, printre randurile ordonate ale genelor tale
dar timpul tau nu-i compatibil secundelor mele
nimb de macin si gheatza vreau sa scluptez pe usa ta,acolo unde chipul unei tinere fete,fraged ca potirul alb al florilor ce cresc in sanul apelor...troneaza maiestos
ufff,ninge,ninge ca-n esenin


fa-mi loc in buzunarul tau!!!!!!!