Anotimpul lupilor

 ..."Doamne, astea s timpuri oribile sa fii in viata". (Lara Antipova)

In mizeria unui razboi intern absurd, intr o tara mutilata si tifoida, Yuri se imparte intre doua lumi: Tonya si Larissa.
De fapt, dincolo de timp, foame, mizerie si cangrene morale, viata e la fel. Te risipeste, Intre femei, lupi, anotimpuri.
"Doctor Jivago" - capodopera a dezghetului sufletesc !

Cum sa subjugi o natie in mai putin de 30 de ani. Indreptar in zece pasi.

Cred ca am mai batut campii despre asta, dar simt nevoia imperioasa de a relua subiectul. Sper sa mi iasa schematic, oarecum.
so...
pasul unu: pui la cale o lovitura de stat pe care o maschezi sub o piele de revolta populara;

pasul doi: pui la conducerea politica lichele un pic spalate, pe care le ai pe statul tau de plata si pe care le poti controla;

pasul trei: bagi economicul in buzunarul smecherilor din "siguranta statului", care ti vor deschide "usi interzise" in schimb;

pasul patru: propaganda, intoxicare, sloganuri usor de inghitit de masele care chiar au crezut ca au realizat ceva si acum vor fi proprii stapani. aburire, gadllare de orgoliu si ,in cele din urma, adormirea vigilentei;

pasul cinci: cei pe care i ai pus la carma distrug tot ce e functional si valoros sub pretextul ca e depasit si de "trista amintire";

pasul sase: distrugi(prin aceiasi interpusi-nu mai amintesc asta de fiecare data) sistemul de invatamant.pentru ca o educatie sanatoasa reprezinta cel mai mare risc al tau;

pasul sapte: aici intervine bulgarele de zapada. o data ce ai rupt invatamantul poporului, scoala va produce analfabeti si semianalfabeti. acestia vor ocupa posturi cheie in sectoare vitale, pe care, fireste, le vor pune pe butuci. manageri incompetenti-economie decadenta. medici slab pregatiti-populatie bolnava. etc

pasul opt: intr o tara cu populatie cretinizata si bolnava aduci mass media aservita. va intoxica si corupe definitiv mintile inferioare. incultul bolnav va face fix ce i dictezi prin reclame inselatoare, programe tv mizere si falsuri- minciuni ordinare.. nu e cazul sa detaliez pentru ca e usor de intuit.

pasul noua: nu impui cu forta nimic pentru ca prostul reactioneaza la bata si nu vrei sa te alegi cu o copita n bot. creezi contexte in care populatia sa vina sa te roage sa i iei libertatea in schimbul aparentei sigurante pe care,chipurile, i o oferi cu generozitate. ex: daca obligi un parinte sa si vaccineze copilul cu o mie de cacaturi( nu vorbesc de vaccinurile necesare care s putine),te a lua cu pietre. daca il sperii cu te miri ce boli, iti va cere sa dublezi dozele. iti vei dubla-tripla... castigurile;) etc

pasul zece: astepti colapsarea, vreme in care ai secatuit tara respectiva de toate sursele si resursele. nu trebuie sa uiti sa i ademenesti varfurile, geniile. populatia nu trebuie sa aiba lideri pe care nu i poti controla. cultivi in continuare o clasa politica imorala, veroce, santajabila.

In punctul asta poti sa creionezi strategia pentru urmatoarea tinta. aici totul va decurge de la sine si implozia nu poate fi impiedicata decat prin interentie divina. si sa fim seriosi,...miracolele biblice au murit in alte epoci.

Deci, dragilor alegatori si alesi...in ce stadiu suntem cu Romania? ;)
Sa nu uitam de povata regretatului Paunescu: " cel care scapa, sa stinga lumina."

Omul, ca o rama

 Diferenta dintre vorbe si fapte da intotdeauna masura caracterului unui individ.

Spunea o mare minte a acestei lumi cum ca, daca vrei sa cunoasti cu adevarat un om, trebuie sa i asculti mai putin cuvintele si sa i urmaresti mai mult actiunile.
Nimic mai adevarat.
Sunt atat de putini cei care inteleg si folosesc, ca nota directoare, congruenta dinte vorbe si fapte, incat au devenit o cantitate neglijabila.
Cu cat deschidem mai mult urechile si inchidem ochii, cu atat mai mult suntem sortiti erorii. Asa ca i necesar, daca vrem sa ne pastram cat de cat o igiena mintala si morala, sa nu credem ce auzim, iar din ceea ce vedem sa credem, cel mult, jumatate.
In antiteza cu categoria minimala amintita, din pacate, sunt tot mai multi indivizi care si au facut un titlu de glorie din a incerca sa te prosteasca, din varii motive sau chiar numa', asa, de amorul artei. Au o placere sadica sa ti toarne gogosi, cum ar spune o romanasul neaos.
Oameni buni, "un discurs lingusitor este asemeni unui streang indulcit cu miere". Asta sustinea Diogene Loerties. Si musai sa l credem, caci doar el cauta, la propriu, cu lumanarea intr un butoi,....adevarul 

Ce e val....

In viata fiecaruia se intampla, ca dintr o data, poarta trantita in nas sa se intredeschida, zabrelele sa se dea la o parte, nu ul definitiv sa nu mai fie decat un poate, lumea sa se transfigureze, un sange nou sa ne curga prin vene. Aceasta-i speranta. Si chiar daca stii ca moare la final, momentele alea in care tremuri in asteptare convulsiva sunt nepretuite. Sunt milioane de "daca", de "cum ar fi". Sunt maini nevazute care tin intre degete file de scenarii, uneori de un absurd minunat. Sa vezi dincolo de imposibil, sa atingi cu aripile sufletului incantatiile mirajului unui deznodamant fericit, posibil doar in propria ti minte. Pentru asta merita sa traiesti...sau sa pui capul pe catafalcul de margean al deznadejdii.

Obsesia Evei

    Îţi mulţumesc pentru că mi faci inima să cânte de fiecare dată când te văd. Îţi mulţumesc pentru că mi agiţi nopţile, chiar dacă asta înseamnă cearcăne și ochi ca vișina.
Îţi mulţumesc pentru că ești ultimul gând înainte de culcare și primul în buza dimineţii. Tu ești centrul micului meu univers, steaua mea polară. Îţi mulţumesc pentru că exiști și pentru că, în zbuciumul existenţei tale, mi ai făcut loc - atât cât poţi, atât cât merit! E deja mai mult decât pot spera acum. 
Și ghici ce?! : în sufletul meu ai de mult un cuib călduţ, în care poţi să râzi, să plângi, să te joci, să iubești...ca n visul tău dintâi. 

                                                                      ***
... Acum, aproape cu evlavie, îți port mirosul suav al trupului tau de femeie neasemuit de frumoasă, nemărginit de dragă. Pe haine, pe piele și cel mai important,...in suflet. Am să l țin acolo un ceas, un veac, o eternitate și încă un pic.

                                                                      ***

"Toate sărutările fetelor au gust de zmeură."

Aforismul lui Tudor Mușatescu ar presupune, dacă ar fi să l iau drept icoană, cum că dulceața, ce va fi săvârșită din aceste boabe de dor, va avea încătușat zbuciumul buzelor tale. Fior dincolo de curcubeu... 🌈

Doruri apocrife

...William Chillingworth povestea undeva, demuuult, despre număratul îngerilor care încap pe vârful unui ac.
Eu stau cu fălcile în palme și încerc, acum, să număr stropii de ploaie care se preling pe verdele de smarald al unui fir de iarbă. Care-i legătura? Evident, niciuna. E doar un exercițiu care-mi permite un moment de reverie.
O data cu abacul ușor redundant, îmi fug prin fața ochilor imagini mai mult sau mai putin estompate, zgâriate de patina timpului. Dar al naibii de plăcute în puțin clarul lor. Și mi-e dor. Într-un mod firesc, septic.
Ce om sănătos la cap n-are nostalgii?! Poate doar prostul :p
Bine, nu pretind că aș fi eu tiparul de sănătate mintală, dar nici nu-s vreun tăntălău, vorba cuiva: " my momma didn't raise a fool. A fucking psycho maybe, but no fool." :p
Și uite că-mi permit să-mi fie dor. Dor de mine, cel cu părul lung, nesăbuit de tânăr și rebel. Dor de dimineața de iulie în care strigam, cât mă țineau plămânii, spre castanii unui loc liniștit din Nord : "la multi ani !". Dor de Bety, singura "balanță" cu care am rezonat total, asta într-o noapte în care ne-am retras pentru a ne certa filosofic, deși în locuința respectivă era zarvă mare- cineva își serba o vârsta. Mi-e dor de Mika, puștoaica "nebună" cu părul de aur, cu care dansam, cândva, la doua din noapte, în plină stradă, la Tic-Tac, și căreia trebuia să-i astup gura cu palma pentru ca să n-o mai audă polițistul cum îl înjura de mama focului. Adică, ce treabă avea el că noi cumpărasem banane și garone bianco la ora aia, iar în loc sa ne vedem de drum, dănțuiam pe asfalt ?! :D
Mi-e dor de multe alte cadâne cu care am petrecut clipe irepetabile, uneori de un cretinism absolut mirobolant, și cărora, din delicatețe, nu le mai pot menționa numele.
Mi-e dor de zgribulitul în doi, în dimineața, aia, aspră de decembrie, pe "podul cu lei" din Budapesta. Dor de ceaiul fierbinte savurat seara târziu la Anna Café, în același oraș al naibii de frumos.(vezi foto). Și de câte și mai câte nu mi-e dor !?!
Dar, vedeți voi, s-a oprit ploaia și, asemeni Sheherezadei, e timpul sa-mi retrag amintirile în cămăruțe tainice de magic alcov.
Ploaia e uneori asemeni unui plâns, un anotimp întreg al regăsirii amintirilor dragi.
Iar dacă am început șirul gândurilor menționând un om de litere, zic să închei cu spusele altuia. De data asta unul autohton- Cioran, Emil Cioran: " gândurile cele mai adânci și cele mai scumpe sunt acelea pentru care regretăm că n-avem lacrimi ".
...Dacă nouă ni s-au uscat, să plângă ploaia...zic !!!

Omul si umbra sa

Stii, am prostul obicei sa citesc. Uneori imi permit luxul, unii ar spune chiar aroganta, sa recitesc randuri de margean din literatura clasica. Fara exercitiul asta, cel mai probabil n as fi in stare sa simt lucrurile din jur si sa le percep filigranul cu care ne tes panza vietii.
Suficienta celor care nici macar n au sters vreodata de praf copertile unei carti,...ma sperie si ma dezarmeaza. E perfect posibil sa te strecori printre insiruirea zilelor si asa. Sa porti pe sub camasa un suflet spelb, gol, pe care sa l masori dupa grosimea codrului de paine si a povestilor sordide de alcov. Un fel de bucurie de a trai viermicios, teluric. De fapt, e doar un infinitiv existential blocat intr un soi de redundanta de purgatoriu. Mancat, culcat, sculat, lucrat, mancat, culcat...s.a.m.d
Sa iesi din hatisul purulent si sa deschizi o carte, presupune o asumare desavarsita. E o iscalitura pe un cec in alb. O introspectie periculoasa, deoarece a ti expanda orizonturile inseamna sa ti asumi talazurile care iti vor lovi malurile launtrice. Nu banuiesti ce ti poate trezi in simtirile amortite... Trebuie sa intelegi ca o data cu prima pagina te desparti definitiv de fostul SINE. Descoperi, pasesti pe nou, culegi roade, dar te si ranesti. Iti frigi inima, iti sugrumi creierul. Insa merita.Toate astea aduc stropi de roua divina in sufletul pe care l ai purtat aproape ilegal cu tine.
Si, daca am inceput prin a ma confesa ca recitesc, e firesc sa pomenesc romanul ce mi s a odihnit in palme deunazi. E vorba despre Baltagul, chinuitorul de minti ingenue, deznadajduite in fata babaului numit: bacalaureat.
Lectura, departe de a fi tocmai o plimbare in parc, te provoaca sa te cutremuri in fata simplei cugetari a lui Nechifor Lipan, care, prin gura Victoriei, marturiseste parca atemporal ca "omului ii e imposibil sa si intreaca umbra".
Te provoc sa incepi cu scriitura lui Mihail Sadoveanu. Iar daca, dupa o prima experienta, existenta va inceta sa fie buna cu tine si te va chinui cu tot soiul de intrebari,...continua sa citesti. Poate ca viata nu se rezuma la carti, dar cu siguranta ele sunt mesterul care ii faureste potcoave de aur.
Intr o concluzie usor abraziva, inchei randurile astea cu o zicere a unui alt mare scriitor, care mi a staruit de multa vreme in minte:

„Daca realitatea cotidiana ti se pare saracacioasa, nu da vina pe ea; invinovateste-te pe tine insuti ca nu esti indeajuns de poet pentru a-i pune in lumina bogatia.”
(R.M.Rilke)

Ergo cogito...

"Nici un cuvânt. Nu-mi spune că-i o formă,
Cunosc însemnătatea ei deplin.
Ştiu, voi aveţi în viaţă altă normă,
Eu însă-n faţa normei nu mă-nchin."

***
Pentru ca nu mai sunt "in randul lumii", inregimentat, uniformizat, stalp al societatii, multi, chiar si dintre cei apropiati, ma privesc total indignati. Chiar manie proletara se poate citi in unele priviri.
Ce pot spune?! Aruncati cu piatra, voi cei fara de cusur !
Deocamdata, viata mea n are tumult. E calina si, uneori, duioasa. Si al naibii sa fiu daca n o iubesc din toata firea!!
Pe mine ma sperie planurile. Cincinalele. Sunt stringente, acre chiar, precum o lamaie neatinsa de buzele dulci ale mierii. Plus ca mi se pare o impietate sa reduc viata la o matrice, la o ecuatie matematica. Am urat intotdeauna materia asta. E nesanatos de exacta. Existenta mea nu suporta geometrie. Unghiurile ascutite sau cum or mai fi ele nu se pupa cu lirismul sufletului meu.
Suna livresc? Minunat ! Asta mi e aluatul. De poet vazduhist, care nu da o ceapa degerata pe conformism si materialul bucolic. Mi s fericit in leganatul unui hamac, fluturand in colt de gura cate un pai verde de iarba proaspat cosita. Culegand un hrib, insirand fragi sangerii pe un pai. Cantand seara cu greierii campului sau urmarind jocul secund al licuricilor, care in juma' de vara isi aprind nervos luminitele. Maiastre felinare zugravind vazduhul magic, scluptat intre visele mele si soaptele Lunii...

Trei ceasuri...rele

Azi e marti si tocmai mi s a plans o cunostinta cum ca a avut 3 ceasuri rele.
Cum adica,...rele? Au spart un geam? N au mancat tot din farfurie? Au vorbit urat?
Hm! Nu stiu ce e cu ceasurile astea. Ale mele toate s bune.
La un moment dat, mi a vandut cineva unul cu cuc. Avea si doua chestii ovale, care se balanganeau, sus-jos, pe niste lantisoare, cat era ziua de lunga. Musiul s a jurat ca se cheama pere si ca ajuta cucul sa cucuiasca.
Mofturi. Am facut imediat o tocanita de pasaret cantator cu sotè de pereeee, sa te lingi pe...gingii. Asta pentru ca dintii au cam troznit o data cu bucatura.
Undeva tre' sa fi gresit cu reteta, caci ingredientele erau first class!

Hmmm, sa fi fost ceasul...rau?!

Blank...si de la capat

Ca rasa, ne pasc momente de toatala ocluzie a matului pe care il avem in prelungirea gatului si pe care unii, pretentiosi, il numesc creier.
(Pe care nu-i apuca, uneori, manifestarea crancena a ipocriziei, sa ia un diazepam si sa se culce ! :D )
Cum stai, asa, constipata, si iti trece singurul gand neprajit...Ba, ce rahat o mai face el?!
In sinea ta stii cu siguranta ca nu-ti pasa nici cat negru sub unghe de respectiva persoana sau cel putin, nu in momentul ala. Da esti plictisita. Casti, si deschizi o casuta de chat...

(twist)

Ea: Hei, buna
Tu: Oooo, buna. Ce surpriza !
Ea: (emoticon cu limba scoasa) Ce zici ca mai faci ?
Tu: (emotionat de-ti tremura chilotii-n cur) Nu prea bine..
Ea: Pai?
Tu: (cu degete tremurande, incepi sa scrii, cat mai detaliat, doar-doar ii starnesti niscai gadiliciuri intelectuale, macar)...Pai uite, bla-bla-bla-bla...si te descarci vreo 20 de secunde. Ai face-o mai mult, caci ai o gramada sa-i marturisesti, dar iti zici ca tre' sa fii rezonabil si sa n-o plictisesti. :D
Ea:..................blank...........
Astepti cacat pe tine sa-ti raspunda.
Tu: mai esti?, ai fugit?, esti ok?...offff :(
Ea:........blank.......( off line)
Ti se stramba botu' intr-un rictus ce aduce cu imaginea unui c&*^r rosu de maimuta :D
Ramai, ca prostu' cu ochii beliti la ecran, asteptand sa redevina "activa"
...Dupa o juma' de ora te taie o pisare de zile mari, da' strangi din fund, incrucisezi picioarele si icnesti ca o broasca gata sa avorteze un elefant. Doar n-o sa te duci la buda si sa ratezi vreo reactie a ei (!?!)
...Dupa inca zece minute, fugi sa urinezi, totusi, pentru ca nadragii sa scape uscati. Revii la monitor si constati ca statusul e la fel de intepenit ca si inainte. Ba parca si rade ironic la tine, in timp ce-ti transmite subliminal: bouleee, teapa! o doare-n cur de tine !
Adormi, fara sa-ti dai seama, cu capu' pe tastatura.
...Dupa 3 ore, un clinchet iti loveste ciocanelele cu scarita timpanului cu tot :P
Deschizi ochii ca lovit de tren, iti stergi firicelul de bala care s-a scurs linistit pe la coltu' gurii, si citesti.
Ea: (active now) NASPA !
Tu (fericit nevoie mare pt ca a raspuns,chiar si dupa o eternitate): Eh, nu-i bai...,tu ce mai faci? cum esti?
Ea .....blank.....
***CONTACT OFF LINE***

Scrisoare deschisa catre o hahalera

O vorba din batrani spune, extrem de plastic si sugestiv, cum ca: "daca te bagi in mocirla te mananca porcii".
Manat de respectarea aceastei cugetari de duh, am evitat sa am o pozitie a propo de prestatiile si elucubratiile nesanatoase ale unui personaj de "trista figura". As fi foarte indreptatit sa l demasc pe ipochimen, deoarece il cunoasc ca pe propriile mi buzunare. Insa, nu vreau sa i fac reclama, nici macar negativa. Nu merita!
L am banuit multa vreme de faptul ca sufera de vreun sindrom christic. Ca nu pricepe faptul ca el e fix exponentul mizeriei moralicesti pe care o infiereaza, cu manie proletara, in spatiul public valcean.
Acum cred cu tarie ca omul e atat de pervers, incat face un titlu de glorie din caracteru i infect, pe care l si cultiva cu mare grija. Daca n ar vedea barna din miopi i ochi, in timp ce se lamenteaza de paiele din ochii altora, m as limita la a l privi cu condescendenta, insa rusinea asta de om e atat de insiduos, mai ceva ca o vipera cu corn, si s convins ca stie ce hram poarta. Pentru cei care l asculta, putinei la numar(habar n am de ce o fac si aia), tipul, prin combativitate, poate avea, cumva, alura unui Don Quijote, a unui Sisif blestemat sa si duca muncile intr un tinut al Gorgonei. Pentru cei care il cunosc personal, sentimentul de repulsie si evacuare duodenala este definitoriu.
Maestre, se cheama demagogie imputita sa vorbesti si sa infierezi practici murdare, in timp ce tu insuti le folosesti. E mizerabil sa faci spume la gura de lipsa unora de empatie si moralitate, cand tu ti ai vinde sufletul, ala mic si negru, pentru o caciula de bani.
O stii p aia cu vulpea la struguri? O stii foarte bine, caci de cate ori te a "manjit" cate unul pe care l ai "bestelit live", ai schimbat macazul. Fix ca ultimul om ce esti, de fapt.
Yo ti am mai spus o si insist sa ti o repet. In Universul asta mare si rabdator functioneaza niste legi imuabile si impartiale, care platesc fix, la centima, dupa faptele fiecaruia. "Fufa" aia de karma, mai devreme sau mai tarziu, te loveste si te da cu curul de asfalt. Nasol e ca, desi ai simtit o de cateva ori, n ai invatat nimic. Nu esti in stare sau inima ti e definitiv corupta in rau.
Te as intreba daca stii de ce s a spart Humpty Dumpty ?, dar lecturile tale s au limitat la cartile de poker, indeletnicire in care nici macar nu excelai. Iti fac un pustiu de bine si te luminez yo: oul ala s a croit pentru ca a cazut de undeva de foarte de sus. Nicio legatura cu tine, daca vorbim de inaltime. Pentru ca n ai ajuns, si n o s o faci niciodata, pe vreo culme. Cel mult, pe culmile nimicniciei omenesti.
Ce rahat vezi seara cand te uiti in oglinda? Si daca ti vezi vreodata adevarata fata, cum dormi? Cred ca bine, caci nesimtirea n are remuscari si constienta, ;)
Si inca ceva,...poti sa faci temenele pe la biserici si sa te dai cu capul de pamant in 'spe mii de matanii, daca actiunile tale de zi cu zi sunt cel putin reprobabile, iar la capitolul caracter esti repetent de mult. Smerenia simulata nu pacaleste zeitatea careia te rogi. De acolo, de sus, se vede intai launtrul, apoi manifestarile teatrale. Si s tratate ca atare.
Fa ti o analiza de constiinta, repara ce mai poti din cacaturile cu care te ai facut cunoscut in diverse cercuri si abia apoi deschide gura!
Si apropos de vaicarelile tale cotidiene,...nu te poti plange ca ti se intampla lucruri nasoale, atata timp cat le ai facut insustit altora !
E nesanatos..

Sictir, nesimtitule !!!!

Teava si burlanul

Ma, ce aveti, ma, toate (exagerez un pic :P ) de sunteti lesinate dupa soferi, mecanici si instalatori? Nu ca as avea ceva cu respectabilele categorii profesionale. Nicidecum. E doar un puseu visceral. Atat. :P
Cu siguranta, sexul nu incepe intr-un stut si nicidecum nu se termina la blocul motor. :D
Una n-as auzi sa marturiseasca, blajin, cu ochii dati peste cap de pasiune :
-vai, tuuu, sunt amorezata de un speolog. Cum cerceteaza el pestera in adancuri, n-o face nimeni. 🤪
Sau de un IT-ist, cu ochelari:
-tu, fataaa, Marcel al meu, aseara in focul amorului, mi-a administrat un ctr+alt+dell de mi-a stins camera web :D
Sa inteleg ca va place bratul vanjos, vasilina, coturile si piulita de saispe... ?!?
Binee, nu zic sa dati buluc pe ginecologi. Nici voi n-ati vrea asta. Nu de alta, dar cum sunteti niste "misterioase", ce secret sa mai fie pe la ecuator ? Si dupa o zi aglomerata la cabinet, cu zeci de forme si culori in maini si-n fata ochilor, cu ce dorinta firbinte sa se mai aplece asupra problemei ?! 🤓
Unu normal, asa,...nu v-ar aranja ?
Era sa zic frizer, da' astia se bosumfleaza ca nu le spuneti hairstylisti in loc de "iubi" . Si in afara de souvage, n-ar sti sa
va ia pierdut pe la spate. Decat poate tot pe un confrate.
Care va sa zica, hai sa rasfoim impreuna nomenclatorul de aptitudini si meserii, poate - poate iese de-o vacanta...tematica ! 🐃😃

PS. Pentru cei vexati de expozeu,...luati un piramidon. Cu apa. 

13 august 2019

Sunt trecuti mai bine de zece ani, cred, de cand te-ai facut nevazuta. N-am reusit sa-ti iau urma, asa ca strig :
Pierdut una bucata Georgiana Codreanu. Super tipa. Genial prieten.
O declar dezirabila, grata si avenita.😊
Gasitorului, recompensa: 5 mure de smarald, un unicorn purpuriu si o ploaie de stele.🦄✨🌈
Hei, Georgy !,...in fiecare zi te uit putin, si' n fiecare luna a lui gustar renasti. Mai salbatica si mai rotunda. Asemeni Venerei zamislita din spuma marii...🧚‍♀️
Stiu ca esti bine. E tot ce am aflat.
Mi-as dori sa te stiu si fericita.
...Atat de aproape si totusi o Perseida in goana lumilor. Suratele tale au plans azi noapte pe cerul gaurit de stele. Te-am numarat in clipe infinite si te-am strigat pe numele meu. Ai vibrat intens, ca atunci cand recitai pentru teatru, plangandu-mi-te ca ti-e teama ca nu-i impresionezi.
Asta-i si ultima amintire despre tine, asta si planul de a vedea impreuna Perseidele, cocotati pe burta Lunii. Remember ?
Vise sublime, prieten drag !, in caz ca mai visezi ca odinioara.

...Caci nu-i asa?. Always is TIME FOR FUN !!!

 PS. ReGasit,... dupa niste luni bune de la publicarea textului pe un site de socializare.

 happy :P

Second hand

Ati vazut cum suna anunturile de vanzare de telefoane inteligente second hand? Umfla baietii in descriere de sa le faca de toata rusinea pe cele noi. :D
La doua cuvinte care proslaveau megabitii, ramii si carcasa, un tip baga de zor si cate o "raritate".
Ba, da daca coaja ta e asa rara, de n-a vazut muritoru', de ce c$^*cat o vinzi? Ti-e frica sa nu te prinda iecstraterestri cu tehnologia in poznar si sa te arda la mansarda ?
Apoi daca stiftu' e facut tandari, afli ca numa-i un picut fisurat, da sa moara ma-sa daca afecteaza in vreun fel ! 😁
Pai nu dau si yo termopanu' de la terasa?! Ce-s mai prost? nu stiu sa-mi vand marfa?! 🤓
Are numa' o dunga micaaaa, insesizabilaaa, pe mijloc. Da', al dracu sa fie daca n-o vezi la fel pe vecina care iese sa puna rufele-n c*^ru gol ! :P
Folia e acolo, pe toc, inca din fabrica. Mi-a fost prea lene s-o curat.:D
Are vreo 350 de giga de geam, picture in picture, ultra HD, da un pic patat de soare. Alea cu protectie UV erau mai scumpe. :P
Aveam si garantie. Zau ca da! Numa ca m-a taiat ieri de la o fasole cam ranceda si deh...'A man's got to do what a man's got to do.' 💩😁 hitu' verii :)
Ieftinescu, manca-ti as ! 🤩 O si dam la negociala, da' numa' in limita bunului samt. La schimb, pretul creste corespunzator si regulamentar. Sa n-avem vorbe !
Am zis !😎

Lasciate ogni speranza voi ch'entrate.

Faine vremuri mai traim si noi. ;)
O pandemie "ciudata" ne a prins cu chilotii n vine si cumva, ca o consecinta, tarele unei specii bolnave ies la iveala si supureaza.
USA e in pragul razboiului civil, daca n a si inceput cumva. Rusia isi forteaza medicii sa "se arunce de la etaj", in paralel cu manevrele lui Putin de a obtine puterea absoluta pe viata. Europa e convulsionata de o multime de probleme ce zgaltaie din tatani ideea de UE. Brazilia isi dezgroapa mortii vechi pentru a face loc altora noi. Si tot asa...
Fireste ca, urmand firul narativ, ajungem pe taramul asta cu pretentie de tara, care se numeste Romania. Aici avem in continuare politicianisti de joasa speta, care si trag tot jarul pe turta lor. Avem criminali din ce in ce mai odiosi-vezi cel mai recent caz de la Resita. Detinem recorduri greu de egalat la numarul si gravitatea avenimentelor rutiere. Avem cele mai tinere mamici de pe continent, dar refuzam educatia sexuala in scoli- unitati care sunt bune pentru orice, mai putin pentru educatie. Suntem fruntasi la numarul de avorturi. Batem fara rusine pe toata lumea la capitolele analfabetism si analfabetism functional. Patronii au in continuare cultul stapanilor de sclavi si considera ca au doar drepturi nu si obligatii in raport cu fraierul de angajat. Avem cea mai poluata capitala europeana, cele mai de cacat drumuri din uniune. Mortalitatea cea mai mare in ceea ce priveste bolile curabile, in acelasi raport cu Europa. Suntem pe locul al doilea cand vine vorba de pileala, intrecand Rusia fara nici cea mai mica urma de rusine, si batuti, daca nu ma insel, numa' de irlandezi. Suntem fruntasi in ceea ce priveste obezitatea in randul copiilor si adolescentilor in UE, adica mancam mult si prost si n am auzit de misacre. E vai de capul nostru cand vine vorba si despre infrastructura feroviara, cu o mini cale ferata realizata in 30 de ani. Siguranta imobilelor e un fel de ruleta ruseasca, adica verticalitatea blocurilor tine de magnitudinea cutremurelor si de pronia cereasca. Sistemele de irigatii, vitale pentru agricultura, sunt reprezentate de soborul de preoti care ies, din cand in cand, cu paparudele. Fruntasi la boli cardio-vasculare.
Si cu siguranta ca mai sunt muuulte aspecte de "mandrie nationala" care, insa, nu mi vin pe moment in minte.
Cu toate astea, avem, ca public, cel mai mare consumator de teleiziune de pe batranul continent, daca nu din lume. Si, fireste, cel mai mizer continut media.
Am tot spus o,...o natie bolnava si cu o educatie pana la genunchiul broastei va primi programe tv de tot cacatul, care sa i adanceasca prostia.
Astfel se stapaneste si se manipuleaza un popor. Cu Vulpita si Viorel. Cu Capatos si Maruta. Cu Antene si Manele TV etc.
Dragi compatrioti, pana nu vom folosi butonul rosu al telecomenzii, pana nu vom sterge de praf cartile din podul bunicilor si vom reincepe sa buchisim, pana nu vom avea discernamantul si responsabilitatea alegerii si formarii clasei politice, raul nu se va diminua, iar viata nu ni se va imbunatati. Chiar daca vom redeschide bisericile si vom face bataturi in genunchi de la matanii si pupat moaste. ;)
Pana atunci, toti moderatorii de show uri infecte se pise pe noi si ne spun, razand, ca suntem prosti, dupa care ne vor certa ca nu le facem statui. La fel ca si poltiticianistii. In timp ce ei isi verifica grosimea conturilor. Bani usor facuti pe stupizenia noastra, aproape ancestrala.
Dupa asa un tablou dureros de real, te intrebi daca nu cumva esti suficient de nebun si iresponsabil sa mai aduci pe lume un suflet nevinovat de copil. De cat sadism sa dai dovada, condamnad la suferinta si chin perpetuu o noua fiinta umana?
Poate ar fi mai bine, daca tot am fost etichetati ca exponenti ai generatiilor de sacrificiu, sa facem un pustiu de bine si sa ducem crucea asta pana la capat. Fara a lasa povara drept mostenire. Iar la sfarsit, sa tragem oblonul, sa stingem lumina si sa atarnam pe frontispiciul tarii indemnul lui Dante Aligheri, scris la intrarea in infern:
LASCIATE OGNI SPERANZA VOI CH' ENTRATE....

Morile de vant...

Dis de dimineata imi construisem in cap un expozeu. Ditamai dizertatia. Totul imbracat in tonuri inferioare. Imi suflecasem manecile moralei si pusasem pe sevalet un pastel de toata fala.
Eram croit sa dau de pamant cu naravuri, cu ipocrizii, cu fatarnicia si ingamfarea noastra cea de toate zilele. Caci nu-i asa?...sa arunce piatra cine-i fara de buba !
Nici nu importa de la ce m-am luat. Ce m-a taiat, asa, abraziv pe crestetul capului.
Nu mai conteaza toate astea pentru ca mi-am dat seama ca-i rost sa ma potolesc. Sa las excrescentele nervoase sa se fluidizeze, pentru ca, desi am apucaturi de Don Quijote, morile de vant, repezentate de tarele unei natii bolnave, sunt imposibil de biruit. Si apoi, de cand e lumea si pamantul, muritorul va actiona tot dupa cum il taie buretele ala imbibat, pe care-l numeste cu maxima emfaza: creier. Chit ca are sau nu cei sapte ani de acasa,...sau din fata blocului. Dupa caz. :P
Mi se pare,inca, in firescul nefiresc al lucrurilor, ca vanitatea desurubata de la contuarul bunului simt sa fie apanajul elitelor. Adica, omu' a invatat toata viata, a citit sapte vagoane de carti, are 'nspe doctorate, a produs plus valoare. Intr-un cuvant, doua, e motul din varful fristii.
Ei, unui astfel de om, parca i-as accepta, fie si cu strangere de mate, sa priveasca prostimea cu nasucul elitist pitulat in stratosfera. Daca mintea e geniala si sufletul o carpa, lucrul asta se intampla de facto. Ingamfarea are haina trasa-n fir de borangic.
Ba, da' cand tot esafodajul pe care se catara un tirtirica e facut din praf de fum....,zic s-avem pardon !
Cand iti pute buricul si nara ti s-a facut ca la bou, de la deget, si tu ai vanitati blegonareice, te iau cu sictir ! Ca dincolo de o masina, o toala si o demnitate publica sau privata, efemere ca un puf in fata vantului, suntem, anatomic si morfologic, tot cam pe acolo. Daca te dezbrac, n-ai cu un c**i mai mult ca mine. :D
Buuun, si plecand cu peroratia din punctul asta, mi-am amintit, brusc, de faptul ca exista totusi un cantar. O palma de esenta aproape divina. Se numeste Karma. Si ghici ce? Pe ea, daca-ti vine proasta inspiratie sa te pi***i, o sa ti-o iei cu varf si indesat, taman cand ti-e lumea mai draga. :P
Ea nu sta de "mezamplasuri" si urecheli moralicesti, de care sa te doara-n c**r. Poti sa te consideri si descoperitorul apei calde si fauritorul cozii de pruna; daca ai "fluierat in biserica" mi te motaie colocvial si indestulator.
Apoi depinde de coloratura ta interioara si de micimea matului dintre urechi daca pricepi ceva. Daca prostia, care e mereu ruda buna cu fudulia, iti da ghesuri masochistice,....ura si la gara ! Episodul doi si tot asa.
Care va sa zica, de ce sa-mi f***t rezervele de energie in frustrari nascute din intereactiunea cu popa-prostu' ?!
Atata te duce, atata poti, atata faci !
Caci pronia cereasca, in alambicatele ei carari, a postulat un truism general valabil: de unde n-am pus, nu cer ! ! !
N-am fost cu totii prezenti la scoala bunului simt si a umilintei (nu in sens peiorativ). Unii inca figureaza ca absenti fara motiv, desi, poate in anumite cazuri, mitocania este manifestarea unui fel de scut de protectie, care, dupa inima mea buna, ar putea fi oarescum...scuzabila. 🤪
Mno, pentru cine l-a dat rabdarea afara din casa si a citit in intregime, am un rand de aplauze de budoar. Pentru cei care-s enervati de litere, salivand dupa niscai poze, mea culpa !, dar prefer buchiile. Deh, defect de generatie si apucaturi. 

Rever cu nuferi

Am inotat in mari de fistic si m am trezit sorbind valul ochilor tai la rasarit. Am inramat o suta de scoici de margean- icoana toamnei de muselina ce gadila racii de miaza zi. Si mi ai spus ca marea e casa ta. Departe de lume, de vise, de dor. Am inteles ca, dintre toate naiadele, bratele ei te au cules pe tine sa mi fii ursita.Ti a pus alge de smarald pe pleoape si licurici in par sa te vad de departe. Mie mi a asezat domol pe umar un luceafar de seara. Are un dinte ciobit de o amfora din care vinul a muscat din belsug. Caci doar ne am cununat intr un ochi de pelin cu care demiurgul a descantat bolta cerului. Stelele s au prins la rever, sa ne vegheze pasii rataciti in amintiri.
Suntem doi raci de coasta, rosii de vin si de toamna. Asternuturi nuptiale peste marile nunti ale lumii...

Alea iacta est

Nu stiu de ce la casele de schimb valutar nu exista si cotatia pentru...iubire?! Este acum asa o marfa de lux, atat de rara, incat aurul, prin comparatie, a devenit un etalon oarecare.
Se converteste ideea de dragoste, la negru, de zici ca singurul scop e capitalizarea intr o maniera haotica, grosiera. Dar nu, nimeni nu cumuleaza sentimente. Alea, putine, care ne mai anima, din cand in cand, sunt preschimbate cu disperare in bani, case, masini, excursii...
Pentru un targ de craciun, intr o tara feerica, investim parti de suflet. De fapt, il vindem, caci investitia presupune notiunea de profit. Profitul ala care conteaza, nu mirajul unor surogate efemere.
Si pentru ca sa nu ne mustre bruma de constiinta, ne mintim ca iubim persoana/persoanele careia/carora ne vindem. Ne prefacem ca ne completeaza sufleteste si fizic. Ne furam caciula, sperand ca aparenta liniste interioara ne va asigura si feciorelnicia de Dincolo.
In fapt, nu iubim. In pat simtim frustrari. Adormim plangand pe perna. Dar ce conteaza toate astea, cand ne va curge Moet pe barba, in Ring ul Vienez ?!
Caci nu i asa? Corpul ne a fost daruit sa l jertfim pentru bucuria sufletului. Numai ca nu intelegem faptul ca aburul asta sfant nu e fericit asa.
E doar amagire desarta si fum. Iar la finalul inevitabil, nu l vom urca imbogatit si luminos in lotca ce l va trece peste spumele batranului Stix.
Vom trage dupa noi un starv gaunos, mirosind a alcov si compromis murdar.
Oare merita?!
Sa aruncam zarurile !, zic. Jocurile sunt facute. Rien ne va plus !...

Al 5-lea anotimp

Marele Grigore Vieru spunea, in lirismu i caracteristic, cum ca femeia e al cincilea anotimp in viata noastra.
M am gandit mult la semnificatia metaforei. Si, practic, o transcede.
Femeia iti e primavara si te innobileaza. Te imboboceste. E vara, si ti incalzeste inima. Iti susura izvoare si ti hraneste pofta de amor. Femeia ti e toamna. Te coace si ti ofera roade vii. Te mangaie cu frunze de melancolie siropoasa. Femeia e iarna. In viforul ei sufletu ti tremura infrigurat. Suspine de crivat iti otravesc sangele. Iti ingheata n pervaz gutui de sentimente razvratite.
Dar femeia e si dincolo. Mult mai presus de nobletea celor patru. E anotimpul rotund al insasi ratiuni de a fi.
Femeia te saruta in timp ce ti rupe inima. Te iubeste si te uita. Ti e senin si ceata... Tradare dulce si destin ! 🌿🌺🍁❄️

Fragi

" Soarele s-a topit și a curs pe pământ "…

Iată că, după o primăvară cu promisiuni și emoții versatile, după verdele stigmatizat pe palmele unui univers cocoșat, cerul plin de aripi pufoase se rupe în două, lăsând roata grea, de foc, să se rostogolească peste zări.
E anotimpul fragilor înșirați pe pai, la umbră de tufișuri fremătând a viață.
E anotimpul văpăilor de foc revărsate peste dealurile împodobite cu viță-de-vie.
E anotimpul în care respir vrăbiile zidite la strașina casei, și în care mă joc de-a vaț-ascunselea cu fluturii…
Era, odată, vremea vacanțelor, timp beatificat de zei; grija notelor, zgâriate în foile aspre de catalog, precum și sprânceana profului de mate, ridicată amenințător - stuf de abanos prevestitor de grea furtună - toate dispăreau ca prin farmec. Mureau, un pic, momentele crâncene, când ceasul deșteptător mă trăgea de urechi, fluierându-mi fără jena un refren slut:
”scoală-te, scoală-te…puturosule.”
Și în locul lor venea să-mi străbată vintrele…viața. Poftă nemăsurată de viață.
Gustam din plin fiecare clipă de libertate, ca pe cartofii copți de bunica în vatra trosnind de patimile jarului.
Au trecut vacanțele….
Și odată cu ele, au trecut și basmele cu feți frumoși, altoiți în crâng de nuci, pentru ca ielele să nu-i găsească de Rusalii, rătăciți la răscrucea dorului.
S-a prăpădit și calul ‘naripat pe care-I hrăneam seara cu flori de foc pana-i ieșea fum gros pe nări, de se cruceau greierii la sânul ierbii.
Apus-au, de mult, zilele în care împleteam curcubeie în cosițele zânelor.
Din armata de aripi, dăruite de crăiesele bâzâitoarelor, nu mi-a mai rămas decât un fir de praf auriu. Numai bun de suflat peste genele Măriei Sale, Timpul.
Astăzi, aștept vara cu aceeași nerăbdare, numai că ea nu mai vine cu zurgălăii scobiți în tărtăcuțe, iar mierea neagră de brad, care-mi dădea cele " nouăzecișinouă " de vieți , o mai găsesc doar în borcane ștanțate, la colț de mânăstire. Și nu-mi mai gâdilă cerul gurii ca odinioară.
Magia s-a topit. Viețile, toate cele " nouăzecișinouă ", s-au risipit și ele pe sub mustățile pisicilor aristocrate.
Mi-a rămas totuși ceva: ulciorul cu melancolie, care s-a umplut, ștrengărește, odată cu trecerea zilelor. Mai sorb din el din când în când, plictisit de același maraton la care suntem blestemați să luăm startul în fiecare zori de zi.
Știți, Sissif era, în felul lui, un boem. Își cânta rostogolirea anilor în dulce penitență.
De ce să-l plângem?. Nu suntem urmașii săi ?
A venit…și zace, vara. Zace febril pe tâmpla iepurilor de caramel, hăituiți de colțul sticlos al osului de vulpe.
Strâmbă poveste. Tristă cortină. O mișc puțin, în timp ce aplaudați. Trag văluri de nepătruns, pentru ca să nu vă văd falangele mâinilor ce plesnesc, ruginit, în ritmuri sacadate.
Nu mai pot acum decât să încalec stârvul bidiviului, care n-a mai găsit, de mult, in iesle, jăratec.
Cu lancea de fum și coama de vise, mă-ndrept, la trap, pe urmele săpate de condeiul maestrului D’Istraeli. Issac D’israeli.

Cuibul visurilor

Omul este un actor desavarsit si are o pasiune pentru rolurile lacrimogene. Aureola de martir este agreata de multi. Nu toti oamenii au curajul sa fie fericiti. Daca da fericirea peste ei, o repudiaza. Fiindca vor sa fie nefericiti, chiar daca, in fond, nu sunt; fiindca pentru ei nefericirea reprezinta adevarata fericire. Fiecare se plange celorlalti cat de rau ii merge. Ce ar fi sa inversam o data situatia? Ce ar fi sa scoatem in evidenta ceea ce este bun? Cel ce nu vorbeste decat despre nesansele sale ajunge sa creada cu adevarat in ele.
Ce sens are ca omul sa-si amarasca mereu viata cand, de fapt, aceasta este frumoasa ?!
Sa nu fim meschini...sa fim generosi ! Caci, in acest caz, si viata va fi generoasa !🥳

Muflii de ziua a 7-a

Elogiul ridicolului sau cum bărbații îl parafrazează involuntar pe Desiderius Erasmus.

Sunt două categorii de așa ziși masculi alfa bipezi: flăcăii tâmpiței de la fabricație, da' plini de testosteron, care considera ca femeia e pururi cucerită de către masculinitatea lor, fără echivoc, și cei care se vor rasați, citiți, și care cred ca învârt inima EI cu bullshituri pseudointelectuale🦍 Ăștia provoaca milă și în același timp amuzament. Ei sunt cei care, în cele din urmă, experimentează ridicolul și, în funcție de dimensiunea vanitații, trec mai departe cu zâmbet tâmp și fals pe bot sau bagă capul sub perină să nu-i râdă curcile. Și asta pentru ca la ei hormonii pun pe pauza bruma de inteligență atunci când au de-a face cu o femeie. Se împăunează prostește și își imaginează cum că ființa lor de natura divină a atras fără putință de scăpare...cadâna. Sunt atât de orbiți și îmbătați de propria persoană, încât nu văd evidența nici dacă le-o pune cineva in fața ochilor.
Dragilor, nu e meritul vostru daca ați intrat in grațiile femeii. EA, FEMEIA, v-a lasat falsa impresie! Nu vă rotiți cretinește precum cocoșelul de munte! Nu speriați nicidecum eventualii pretendenți, indiferent cât v-ați împăuna. Nu faceti decât să vă îngropați în ridicolul muștii, veselă nevoie mare că a scos boii la arat😁💪
Ați strănutat de două ori în preajma femeii și aveți pretenții de proprietar, de mascul biruitor. Pricepeți ca sunteti aleși, nu alegători! Iar faptul ca deveniți, pentru un timp, jucăria preferata, nu înseamnă că abandonul nu vă pândește. Dacă n-ați dormi în cizme, ați pricepe ca au mai fost si altele. Poate mai frumoase sau mai performante. 👍😋
Revenind la ridicol, sentimentul o să vă lovească în moalele capului, fix acolo unde ați îndesat cununa efemeră de lauri. Se va întâmpla atunci cand hormonii se vor liniști, iar duduia, vă va spune: tai-tai!...din vârful buzelor.😋 Ce, credeați că nu se mai dau în lucru exemplare upgradate?! Hahaha...naivilor!👀😊E în firescul lucrurilor.
Și rușinea pe care o s-o simțiți atunci, la o privire atentă în oglindă, provine din faptul că n-ați citit cărțile care trebuie. 😎
E atât de amuzant când un pseudointelectual îngâmfat îți spune de pe metereze: "chill, bro, is my women! ". Nu trebuie să-i răspunzi. Humpty-Dumpty s-a spart pentru că a căzut de undeva de foarte de sus.😋👍.
În loc de încheiere, vă las vorbele unuia muuult mai deștept decât voi:

"Ce bine ar fi dacă am avea două vieți. Una în care să facem greșeli și a doua în care să profităm de pe urma lor"!
😎... Chill bro ! n-o lua ad literam; nu e cazu', nu se poate !!!😉

Chapeau

Am facut, de cateva ori, tapaj despre sinceritate. Si stiu ca romansii sunt suspiciosi de la mama natura. Abia asteapta sa ti rada in nas si sa te arate cu degetul, suspectandu te ca papi cacat. Mno, de regula nu ma doare de gura lumii, dar pentru ca tot am fost provocat, a propo de un subiect delicat, hai sa l si lamuresc. Ca sa nu mai moara magaru' de drum lung si prostu' de grija altuia. ;)
Bun,... de ce nu am cautat sa ma implic intr o relatie pe care s o duc spre finalitatea cu clopotei, grau, porumbei, cununa si alte d astea ?
Poate o sa sune, pe alocuri, cinic, dar lucrurile stau fix asa:
De cate ori mi am pus inima pe tava, respectivele au avut grija sa mi o calce in picioare. Fie de amuzament, fie dracu mai stie din ce motive. Nu neg ca e posibil sa fi ranit si yo, dar n am facut o niciodata intentionat. Ba chiar am incercat sa fiu sincer si sa explic din capul locului ce vreau si ce nu vreau. Ulterior, pentru a evita frustrarile si dezamagirile lacrimogene, m am angajat exclusiv in povesti foarte complicate. In traducere libera, am "iubit" femei aflate deja in alte relatii. Fie aveau iubiti, fie logodnici, fie soti. Cu timpul am inteles ca nu exista femei care sa fie fidele, ci doar femei care nu au gasit inca tentatia sau motivatia potrivita, asta ca sa citez din clasici. Stiu ca orgoliul va indemna cateva reprezentante ale sexului frumos sa ma ocarasca pentru afirmatie. Nu e noua, am mai folosit o candva. Si daca nu sunteti de acord, n am sa ma obosesc sa intru in polemici. Revenind,...am preferat genul asta de artificii, de pseudorelatii, din dorinta de a nu sfarsi cu dezamagirea in buzunarul de la piept. Un psiholog ar putea concluziona vrute si nevrute, dar nu ma atinge prea tare.
Ce n am facut insa, si n am sa pot face, e sa mi bat joc de femeile respective. N am incercat sa le creez probleme de niciun fel. Am pastrat discretia si cred ca un astfel de gest a fost mai mult decat apreciat, ramanand in relatii normale, umane, dupa incheiere. Stiu ca femeile care aleg sa insele o fac rare ori din cochetarie sau manate de instincte reprobabile. Unele poate sunt curioase. Majoritatea o fac insa pentru ca undeva in sufletul lor exista un gol, o neimplinire. Pentru ca o femeie nu insala numai fizic. Atat cat o face, pune suflet. Sau imi place mie sa cred.
Nu vreau sa insinuez ca am facut, vezi doamne, fapte bune, ca am oblojit rani si ca am umplut goluri. Sigur a fost si asa, pentru ca am avut parte de niscai confesiuni de genere. Dar nu s manat de astfel de vanitati. Stiu doar ca au fost povesti frumoase. Stiu ca partenerii lor n au aflat. Si ce nu afli n are cum sa te raneasca, nu?
Poate au ramas ceva regrete duioase, poate si ceva urme, chiar unele extrem de concrete, palpabile...Dar, cu siguranta, au ramas momente absolut deosebite, apreciate la superlativ de catre amandoi. Si a mai ramas ceva. Din pacate, a ramas, in mintea mea, teama. Frica de a nu se intoarce roata. Ma ingrozeste de a dreptul gandul ca as putea sa am o iubita / sotie care sa si gaseasca te miri ce curiozitati sau alinari in alte brate. Nu e un mod sanatos de a pune problema. Sunt constient, dar sunt o persoana extrem de "egoista". Ce i al meu ...musai sa fie doar al meu. :P
Cam astfel stau lucrurile.
Fireste ca pot fi blamat, tras de urechi, mustruluit etc. Se poate comenta in fel si chip, insa nu din dorinta de penitenta las randurile de mai sus. E doar o stare de fapt pe care am ales sa o fac publica si, ca atare, mi o asum. Poate se va schimba dinamica intrebarilor, curiozitatilor :)
In final, un gand bun pentru toate cele care au ales sa imparta cu mine zile, luni sau chiar ani...Sper ca am ramas ca o poveste frumoasa, chiar daca iesita din normele sociale, si nicidecum ca o lectie aspra.
Sarutari de maini si imbratisari tuturor. Cu toata recunostina si caldura de care sunt in stare 

Funestum

Se spune ca daca nu incepi sa ti pierzi din prietenii de demult, nu te maturizezi. Nu neg ca lucrurile stau asa. Ba, parte dintre ei se pierd singuri. Altii renunta la tine, iar despre unii realizezi ca nu erau ce trebuie. Prieteniile in copilarie sunt cele mai curate. Atunci singurele divergente privesc scorul la un meci sau prajitura pe care ai "uitat" sa o imparti. Daca o astel de amicitie rezista si trece proba timpului esti castigat. Cei pe care ti i faci pe parcurs sunt in buna parte prieteni de conjunctura. Cu unul te certi pentru o fata. Cu altul pentru un job sau din cauza banilor. Sunt unele amicitii din interes. Astea sunt cele mai paguboase si s primele care crapa sau ar trebui.Si mai sunt unele prietenii extrem de controversate in ochii lumii. Prietenia cu o fosta iubita. Legenda spune ca o astfel de prietenie nu este posibila. Pentru ca dragostea arsa nu lasa in urma ei decat cenusa. Iubirea nu e intersanjabila. Da, pot fi, oarecum, de acord cu teoria, cu atat mai mult cu cat a fost testata in viata reala de atata amar de lume. Granita dintre iubire si ura este atat de subtila incat o poti trece mult prea usor. Aici intervine insa intelepciunea. Maturitatea dobandita in urma prieteniilor apuse. O personalitate dezvoltata si un caracter sanatos sunt liantul care pot lega intr o relatie frumoasa doi oameni care, la un moment dat, au fost iubiti. Sigur, atunci cand va imbratisati de "bun regasit" sau "ramas bun",...un fior strabate sinapsele. Sigur ca, intr o fractiune de secunda, mirosul parului celuilalt iti trezeste o multitudine de amintiri. Daca sentimentele au fost sincere, nu poti nutri niciodata malitiozitati si egoism ieftin. Nu te bucuri ca ea/el a esuat in urmatoarea relatie, afisand totusi o mina afectata. Si, sub un zambet fals, nu "plangi" ca i e bine in actuala poveste. Daca v ati iubit, v ati respectat. Daca v ati iubit, obligatoriu iti doresti din suflet ca celuilalt sa i fie bine pe mai departe. Si daca asta nu e cea mai inalta forma de prietenie, atunci nu stiu ce e !?! Desigur este neconventionala, iesita din firescul nefiresc al "normelor sociale". In evul actual exista ,aproape reliagia, ca musai ea a fost curva sau el a fost porc-nesimtit. Intransigenta e lege de capatai.
Dragii mei, intre alb si negru exista o infinitate de nuante minunate de gri. Cine le intelege si le strange in splendida clepsidra a vietii, e castigat pe veci. Si cine are nevoie de o prietenie de salon, cand poti sa cultivi ceva dincolo de bine si de rau? Plus ca dintr o prietenie sincera, adevarata, se nasc cele mai frumoase si trainice povesti de amor. De ce matematica iubirii n ar implica si reciproca ?!...Chiar daca sufletul e poezie si mai putin riguare.
Nu vor exista niciodata congruente absolute, nici in dragoste, nici in prietenie. Unul va iubi mai mult. Unul va fi un prieten "mai devotat". Dar asta nu e nicidecum un neajuns. Preaplinul unuia va umple micile brese din sentimentele ceiluilalt. Aici sta frumusetea si trainicia.
Deci, sa fim maturi ! Sa ardem tovarasiile ce trebuie arse si sa construim relatii de prietenie dincolo de univers ! Dincolo de intelegere si prejudecata.
V am cuprins !...caci imbratisarea calda topeste orgolii si aprinde inimi.